FRIPTURĂ DE IEPURE

Nici nu ştiu ce să vă spun despre întîmplarea asta cu Rilă. E atît de simplă, încît nu ştiu de ce pînă acum am trăit cu impresia că iepurele e chestie de ştiinţă aprofundată, experienţă de bucătar veteran şi proces prea complicat pentru un amator ca mine. Se întîmplă des să aud „a…prăjituri? nu mă bag, mi se par prea complicate…”, „sarmale? n-am făcut niciodată şi sînt sigur că nu mi-ar ieşi”. Cred că unul dintre primii paşi pe drumul fericirii este să fii pregătit pentru potemţialul eşec şi să ştii că, încercînd ceva pentru prima oară, se cheamă că ţi-ai dublat şansele ca acel ceva să-ţi iasă. Indiferent în ce arie de interes se înscrie încercarea ta. Cînd îţi iese din prima, sigur e ceva în neregulă :)

INGREDIENTE. Pulpe de iepure (eu le-am luat de la Metro, iepure de crescătorie) – 2 bucăţi, morcovi – 2 mari, ţelină – o bucată,  păstîrnac, pătrunjel – cîte o bucată mare, ceapă – 1, ierburi proaspete (rozmarin, bucuioc, măghiran, pătrunjel) – cîteva frunze din fiecare,vin – o sticlă, din cel pe care-l preferaţi, ulei de măsline, sare, piper, o frunză de dafin, două-trei linguri de pastă de tomate.

MARINATA. Toate legumele de mai sus, curăţate, spălate şi tăiate cuburi. Ierburile – tocate bine. Într-un vas mare care poate fi de sticlă, de lemn nelăcuit sau de ceramică (nu din metal) am pus pulpele de iepure, legumele, ierburile, sare, piper şi tot vinul. Am acoperit vasul şi l-am lăsat în cămară, la răcoare. Eu l-am ţinut 24 de ore, dar nu se supără deloc nici la 36.

FRIPTURA. Am desfăcut capacul vasului, am scos pulpele de iepure, le-am scuturat de ierburi şi resturi de legume. Am încins tigaia şi patru-cinci linguri de ulei de măsline. Am prăjit pulpele pe ambele părţi pînă s-au rumenit. Le-am scos pe o farfurie. În tigaia în care le-am prăjit, am pus toată marinata şi am dat fiert-o aproape un sfert de oră. Am adăugat pasta de tomate şi am lăsat să fiarbă pînă s-a îngroşat.

Într-o tavă nu prea mare am pus pulpele de iepure prăjite şi am turnat conţinutul tigăii peste ele. Au stat în cuptor, la foc mediu, o oră şi jumătate. Încercaţi un exerciţiu de imaginaţie: vin bun, ierburi aromate. În ele s-au frăgezit şi apoi s-au copt pulpele de iepure. Dacă voi fi vreodată răpit de un trib de canibali, un astfel de tratament mi-ar transforma supliciul în omagiu :).

PIURE DE LEGUME. De cele mai multe ori, iepurele este însoţit de paste, cu toate că una dintre cele mai vechi amintiri ale mele era cu mazăre şi era delicioasă. De data asta am pregătit un piure de legume, dintr-un morcov mare, o felie mare de ţelină, o bucată de păstîrnac şi doi cartofi. Fierte bine, apoi pasate cu un mixer de mînă (merg şi la furculiţă sau presoar). Cu puţină sare, un sfert de pachet de unt şi cîteva linguri de smîntînă lichidă. O gazdă onorabilă pentru micul meu experiment.