MA ENERVEZI, MIHAI MORAR!

Despre Mihai Morar am auzit prima oara intr-o poveste cu Daciana Sirbu. Dupa istorioarele cu Ponta si, mai apoi, Turcescu, vestea mi-a cam dezechilibrat vagile banuieli asupra pozitionarii Dacianei in raport cu barbatii celebri din Romania, dar n-am gasit vreme si motive sa aprofundez subiectul. Frumusica foc si curioasa ca un viezure, avusesem ocazia s-o intilnesc pe o terasa bucuresteana, sa discutam despre lucruri simple: vinatoare, alice, agricultura, paduri, de-astea. Nu mai stiu ce-a mincat, dar imi aduc aminte ca a refuzat cu un zimbet sagalnic propunerile noastre sofisticate gen „Laba inutila de urs”, „Momite perforate in foi de svaiter” sau „Caprioara ratata la liziera”.

Pe Mihai Morar l-am reintilnit ideologic la momentul „Raluca”, primind eu pe mail un link inlacrimat catre un articol scris de el, cu o interminabila si usor incoerenta lista de intrebari retorice, un fel de doina urbana in care bocea en avant moartea minut cu minut a unora ca mine si ca voi, care muncim deseori pina la ore tirzii, uneori in weekenduri, uneori si noaptea. Am considerat pe-atunci gestul ca pe o incercare trista a tinarului animator radio de a-si mai spori nitel notorietatea si puterea vocii pe spinarea unui fapt pe cit de tragic si divers, pe-atit de gustat de public. I-am pus, la rindul meu, o intrebare in acest sens, chiar pe blogul sau. In spiritul liberei exprimari al carui adept este (ca „jurnalist” ce se afla) intrebarea mea nu a trecut de validarea lui apriga.

A treia oara cind mi-a iesit in cale, Morar comenta doct piata de radio din Romania, avea pareri inspirate despre radiourile de nisa din pozitia liderului (copiator) cu stil condescendent. Vorbea frumos despre Deea (si eu ascult frumos, mai ales seara, despre Deea) si flituia ca un premiant tocilar Guerrilla, despre care spunea ca, desi se da foarte smecher, ramine repetentul clasei. Morar e oarecum recent prin FM si mi s-a parut cel putin ciudata balanta dintre experienta lui si inaltimea de la care parea ca-si rostogoleste analizele.

Sint oarecum obligat sa-l aud aproape zilnic pe Morar in ultima vreme in autocarul cu care vin zilnic la Buftea. Soferul pare a avea doua mari preferinte, asa ca in zilele in care nu e Tragic FM, trebuie sa fie Morar. Daca Buzdugan isi pastreaza pozitia de Pacala moldovean imitator bufon impostor pe care e bine macar ca nu incearca s-o machieze in vreun fel, nea Morar si-a priponit in ultimul timp discursul intr-o zona protestatar agitator militanta, deseori lipsita de argumente. Lui Morar nu-i convine mai nimic, ma oboseste cu subiectele pseudo-sociale pe care le trateaza de cele mai multe ori intr-un stil pseudo-analitic. Ma agaseaza cu subiecte din politic, cu smenuri pe care le pot citi oriunde numai daca eu am chef (si n-am!) sau cu „rautacisme” de cele mai multe ori nascute din propriile sale frustrari de diverse tipuri.

Daca pe circotasi ii mai suport uneori pentru simplul motiv ca au umor, mi-e greu sa inghit stilul sindicalist deseori lipsit de argumente al tinarului morar. Pentru ca dimineata abia imi suport propria greata ca sa o accept si pe a altora! Pe bune, Morar! Mai bine minte-ma cu farse trucate (oricum, Buzdugan va ramine in istorie cu mizerabila copie trucata a celebrei dude internationale cu „unde-ati facut dragoste ultima oara?”), revino la menirea orei exacte si a datelor meteo, intoarce-te la clasicele „o piesa care in 2004 a spart topurile internationale” sau „in urmatoarea ora vom fi impreuna cu…”.

Pentru ca de dimineata vreau UMOR, FAPTE DIVERSE TIMPITE, DISCUTII TELEFONICE IMBECILE si MUZICA. Eu dimineata NU vreau: politicieni, canicula in difuzor peste canicula de-afara, ura surda in difuzor impotriva sistemului prin care inot spre birou… Te rog frumos, Morar, nu-mi alimenta dispretul fata de nesimtitii din trafic si nu-mi mai crea disconfort psihic suplimentar! Si pune-te la punct cu gramatica limbii romane!!! Te rog frumos…