DOAMNA ERICA

Doamna Erica Nemescu, mama lui Cristian, lucreaza pentru un post de radio care n-are nici macar bunul simt sa-si mentioneze echipa in propriul site. Mama lui Nemescu e o femeie micuta, modesta si cu o privire de om tare bun. Am cunoscut-o in 2004, cind a trebuit sa montez un material audio in campania Monei Nicolici. Eram stinjenit pentru ca o intrerupeam din alte treburi si treaba mea venise ca „foarte urgenta”. Doamna Erica e inginer de sunet si atunci mi s-a parut ciudat sa o vad la mixer si apoi editind sunetul in computer.

Am reintilnit-o in timpul „aventurii” mele de la Antena 3. De fiecare data am simtit aceeasi stinjeneala, acelasi disconfort, tocmai pentru ca nu m-a refuzat niciodata. Aveam senzatia ca, in interactiune cu dumneaei, faceam parte dintr-un sistem care-i displacea, dar fata de care se proteja printr-o relatie liniara, neimplicata. Veneam, rugam frumos, lucram, multumeam, plecam. Chiar ID-ul principal de post a fost masterizat de Doamna Erica.

La vizionarea pentru presa am revazut-o, impreuna cu sotul dumisale, tatal lui Cristi. Parca mai plapinda si mai prabusita in tacerea autoprotectiva. Dar inlacrimata si atit de trista, incit parca ii auzeam sufletul gemind de durere. N-am vazut mindrie in ochii si in gesturile lor. Am vazut doar durere si un dor cit un chin. Si recunostinta fata de toti aceia care vorbisera cu atita admiratie despre „tinarul Pintilie”.

La Cannes, Nemescu a fost aplaudat minute in sir. Oare ce vor simti oamenii astia vineri seara?