REDESCOPERIRE

Azi am cistigat aproximativ 40 de minute facind distanta Buzesti – Lacul Tei pe propriile picioare. Adica in comparatie cu acoperirea aceleiasi distante cu masina. Si asta fara walkman, fara sa vorbesc la telefon, fara sa folosesc anti-plictiseala decit contemplarea peisajului rutier apocaliptic. Doua aspecte neplacute: imbecilii care inca nu s-au familiarizat cu mersul pe asfalt si ocupa agale tot trotuarul sau se impiedica spectaculos pe drum drept si claxoanele. Fin’ca in strada claxoanele se aud mult mai urit decit din masina. Infinit mai urit.

In rest? Transeele dezgustatoare de pe Stefan si de pe Iancu de Hunedoara, in care se mai poticneste cite un viteaz care vede (numai el) un culoar marginal si nurliu cu Fata Morgana. Mirosuri gretoase de pe la saormarii si patiserii, nori de gaze pirtiiti (partzaiti, pentru utilizatorii mai recenti de limba romana) de utilitare antice, frinturi de discutii, urlete la distanta, cabluri rupte, pe linga care, necunoscindu-le voltajul, am pasit cu respect. Dar si un frig frumos, cristalin, demn, de iarna timpurie ce promite sa plece repede.