Back To School
Între cele două ipostaze de mai jos e o distanţă de aproximativ şase ani. În cea din stânga începusem să gătesc aproape zilnic de aproximativ un an şi să descopăr cât de mult îmi place treaba asta şi efectele ei colaterale. Poza din dreapta e relativ recentă, din timpul unui atelier Taste Learners de la începutul verii trecute.
Sunt şapte ani buni de când am decis că bucătăria îmi este misiune şi destinaţie permanentă. Cu bune şi cu rele, dar mai ales cu experienţe dobândite în fiecare zi de la fiecare ceapă curăţată, de la fiecare farfurie finalizată, de la fiecare interacţiune. Şapte ani în care am gătit, am scris despre mâncare, am creat un restaurant în România şi am relansat un altul în Brazilia, am arătat şi altora ce ştiu şi ce nu ştiu, m-am bucurat, m-am dat cu capul de pereţi şi apoi m-am bucurat din nou.
Spre bucuria multora şi reala mâhnire a câtorva, „cariera” mea de amator se va încheia anul acesta. M-am înscris şi am fost admis la cursurile unuia dintre cele mai importante institute culinare din lume. Începând din luna aprilie mă voi afla la Londra, unde voi urma cursurile şi atelierele institutului Le Cordon Bleu, deocamdată la secţiunea „Diplome de Cuisine”.
Se încheie un capitol, începe un altul. Vă mulţumesc tuturor acelora care aţi ales să mă susţineţi şi să mă încurajaţi în ultimii şapte ani. Le mulţumesc şi celor care au considerat că neplăcerile, piedicile şi vorbele urâte mi-ar fi de mult mai mare ajutor decât simpatia şi m-ar ajuta mult mai mult decât amiciţia. Pentru mine e important că nu am renunţat şi că mi-am întărit convingerea că existanţa mea este despre bucătărie.
Felicitari si mult succes in cariera de bucatar. Sincer, ma bucur pentru ca am avut onoarea sa gust din bucatele gatite de tine si am ramas cu amintiri frumoase de pe Sirenelor. Sper sa fie o ocazie si pe viitor ;).
Merci, Sorin! :)
You are a motivation for me, Kopel!
Am gustat și eu o supă făcută de tine, la Soup Nights. A fost YUMMY!
Baftă multă și keep on keeping on!
să fie! spor şi ţie! :)
Felicitari, Copolovici !
merci!
Felicitari! Singurul lucru de care imi pare rau e ca nu am reusit sa jung anul trecut la cursurile de gatit din cauza programului meu prea incarcat… Si era una din rezolutiile din 2015 :) Dar o aman cu drag pe 2016 :) Mult noroc si si mai multa pasiune!
Îţi mulţumesc, Ileana! :)
Viorele! Felicitari din toata inima! Sa tina Dumnezeu sanatos si cand ne-om revedea …sa ne placa!
Aşa să facem! Mulţumesc, Remus!
Bravo, mult succes!
Să fie!
Multa energie sa ai, sa termini cu bine cursurile si sa pui in practica toate planurile frumoase! Astept cu nerabdare sa ne vedem la un nou atelier Taste Learners :)
Mulţumesc, Doina! :) Te aştept cu drag.
Sa auzim doar de bine!
Succes!
Să auzim! :)
Să te bucuri de experiența asta și noi ne bucurăm pentru tine.
Promit! :) Merci tare, Alex!
Wow ma bucur pentru tine! Multa bafta! ;)
SĂ fie! :)
Felicitari si bafta!
să fie! :)
Bravoooo! Bucurie multa sa-ti aduca!
Sa povestesti cand ai vreme cum e si cum te schimba experienta asta.
Sigur că povestesc :) Merci!
Asta e tare de tot! Cred ca poate fi numita „Decizia vietii”. Macar pana acum. Sunt convins ca o sa mai fie trepte. Multa bafta! Sa te tii de scoala, sa fii cuminte, sa nu vorbesti urat… :)
Despre bucatarie e tare cool!
„Decizia vieţii” a fost acum vreo şapte-opt ani, Marius. Merci.
Domnule iti urmaresc povestea vietii de cateva luni doar .Am dat intamplator peste cateva randuri srise de dumneata intr-un blog,dupa care devenind interesat in continuare ,am descoperit cate ceva din cele pe care le-ai scris cu diverse ocayii .Nu pot decat sa cred ca esti cel mai in masura sa certifici pe viu ca exista si vorbe venite din adancimea intelepciunii poporului ,vorbe atat de adevarate incat de multe ori au o aura axiomatica…Ceea ce se inatmpla cu dumneata este exact etalonul de platina care probeaza vorba „Schimbi locul ,…schimbi norocul” eu unul am probat-o neincrezator cu rezultate siderante insa in perioada cand eram topit dupa cate o partida de pescuit in delta .Ulterior am inceput sa fiu obsedat de chestia in sine si dupa alte cateva paţanii am inteles ca ..”de ce ţi-e frica de aia nu scapi ” bineinteles daca ai si putina intuiţie .La domnia ta se pare ca lucrul asta devine…. existenta insasi .Domnule iti doresc sa te duca viata acolo unde meriti si sa iţi dea Domnul multa sanatate ,atat de multa incat sa o poti imparti cu cei dragi .Dumnezeu sa iţi ajute sa iti urmezi calea ! Exemplul domniei tale este deosebit de reconfortant si datator de sperante generatiei aflate acum in pragul deciziilor vietii . O scrie cu liniste si cu urari de bine unul care e in situatia asta mai mult tată decat discipol … Mult succes !
Florin, îţi mulţumesc pentru gânduri şi urări. Să ştii, însă, că nu schimb locul ca să schimb norocul :) Merg la Londra numai pentru şcoală şi pentru o eventuală experienţă de învăţare inclusiv în plan practic. Şi probabil că reuşesc să mă bucur de experienţa asta pentru că, în sfârşit, îmi dau voie să mă bucur de mine, de viaţa mea, de cine sunt şi de cine devin. Nu intenţionez să mă angajez în vreun restaurant din Londra pe termen lung, nu intenţionez să deschid un restaurant propriu în următorii 20 de ani, am alte planuri şi ele includ întorcerea în România măcar ca bază de pornire în alte direcţii. Brazilia nu a fost nici ea un episod în căutarea norocului, ci o experienţă de autocunoaştere, de autoacceptare, de vindecare a unor răni vechi. E un proces care continuă. Îţi mulţumesc.
Am inteles si mi se pare firesc ceea ce scrii ca si precizare din punctul asta de vedere pe care il explici aici. Eu am idilizat putin ,generalizand ca sa nu ma amestec punctual intr-o poveste despre care se dovedeste ca nu sunt informat suficient .Daca am am aproximat gresit te rog sa ma scuzi ,intentia mea a fost sa contribui putin la nemiscarea si amortirea cea de toate zilele a generatiei legata de telefoane si smartfoane …A fost intr-un fel o reactie de afirmare a satisfactiei descoperirii unei povesti care mi s-a parut edificatoare pentru modelul pe care il cultiv in famlia mea ,fiica mea cea mare fiind exact acum (pana sambata asta) in Anglia la Tewkesbury unde face un training in cadrul unei multinationale unde a fost acceptata a doua din patru sute aplicanti din care au ramas prinsi doar 4 (necesarul de personal pentru care a fost facut interviul anul asta la Honeywell ,de care banuiesc ca ai auzit deja .Si ceea ce e mai interesant este ca este singura ..studenta inca ,angajata ,intre restul de salariati din romania …In rest se poate interpreta ceea ce am scris ca o varianta de manifestare a satisfactiei ca asemenea reusite exista ,se intampla peste tot cu conditia sa fi un luptator .Cred ca asta am inteles eu din putinul pe care l-am citit despre dumneata ,imi amintesc ca te-am popularizat si in grupul pe care il gestionez in paginile facebook-ului, cu cateva texte pe care am apucat sa le citesc si care mi-au creeat o impresie deosebita .E randul meu sa multumesc pentru raspuns pentru gestul in sine si pentru ca la urma urmei precizarile facute in raspunsul dumitale au cantonat mult mai precis in structura peisajului de a carei aparitie eram incantat initial statornicind fericit acelas fagas despre care faceam destul de voalat referire ,cu mentiunea atat de corect reprecizata ca intredevar ceea ce numeam eu generic si mult prea general „noroc ” era munca si istetimea in aplicarea eforturilor pentru escaladarea etapelor intr-o viata ,intr-o cariera ,indiferent de la ce level porneste aceasta .Nu pot sa doresc in final decat reusita tratamentelor pe care te-ai hotarat sa le adopti in vindecarile dorite si dovedit posibile .Cu speranta ca viitorul trebuie sa sune bine ,iti doresc numai bine . F.
bafta si asteptam sa te intorci si noi putem alege din nou niste bunatati gatite de tine, niste mofturi, niste uhmmm…etc.
asteptam relatarile in stilul caracteristic :)
Aşa facem, Lucian. Merci.