Neştirile mele de marţea asta

marți, 8 octombrie, 2013 la 6:33 am

nimic nou ep. 7

  • Asta-i ţuică de Tulcea.
  • Ieri am avut „one of those urges”. În răstimpuri de câteva săptămâni, mă cuprinde o febrilă poftă de a porţiona un pui întreg. În meniu am doar piept de pui, pe care-l cumpăr gata fasonat. Măcar odată la o lună-olună şi jumătate, TREBUIE să cumpăr un pui întreg de două kile şi ceva şi să-l hăcuiesc chirurgical. Întâi copanele, pe rând, din încheietura femurală. Apoi aripile, pe rând, din humerus. Apoi două secţiuni laterale, cu care desprind spatele de piept. Apoi spatele în două segmente, torace şi târtiţă. Apoi, cu alte două tăieturi lungi şi două scurte, lăsat osul pieptului aproape curat. Spate, gât, aripi, măruntaie – la supă. Copanele (separate şi ele în câte două părţi cu tendoanele întregi) şi pieptul – la cuptor. Procesul în sine e tot chichirezul, prepararea e deja deznodământ.
  • Ieri m-am gândit din nou la cât de tare şi de util şi de activ ar fi Linked IN dacă nu ar fi devenit în ultimul an o chestie utilă doar pentru cine mai are nevoie de CV şi pentru spammeri. De la faza cu acel „recommend” absolut irelevant, parcă totul s-a dus pe copcă. Primesc zilnic cereri de rating de la oameni pe care nu-i cunosc, mesaje despre tot felul de conferinţe băşinoase şi în continuu cereri de conectare cu utilizatori care abia acum îl descoperă. Nu, nu copii la început de carieră, oameni în toată firea, mulţi plătitori de TVA. Puteau doar să copieze Facebook şi să-l structureze după specificul lor. Asta ca să mă gândesc la cea mai simplă variantă.
  • Forró e lambada contemporană.  (articol dedicat, în curând)
  • Într-o săptămână urmează să se umple oraşul. Peste o sută de sportivi, jumătate brazilieni, jumătate străini. Fiecare, cu măcar încă o persoană după el plus oficiali, jurnalişti etc. Primul weekend – competiţie naţională de sur-boarding, al doilea – competiţie internaţională de surf-boarding, al treilea – competiţie naţonală de body-boarding şi două nopţi de concert cu vreo patru nume sonore plus umplutură. Adică, îm principiu, cam toată lumea stă până la sfârşit. Bârfa prin oraş estimează vreo 10,000 la recitalul O Rappa. Ceea ce pentru orăşelul ăsta e puţin peste enorm.
  • Să mă uit la Touch? Am primele două sezoane.
  • Pregătesc pe mail un party pentru un grup de douăzeci de americani în noiembrie, cu sărbătoritul de 40 activ în armata lui O’Bummer. Plannerul oficial e mama Debbie, care sigur că mă adoră deja. Eu cu mamele altora am avut mereu un succes nebun.
  • Anul ăsta Carnavalul e pe final de februarie şi început de martie, ceea ce înseamnă că sezonul va fi ceva mai lung decât anul trecut, când pe la jumătatea lui februarie era deja linişte. Martie e lună cu străini mulţi, brazilieni mai puţini, deci mai multă treabă pentru un restaurant cu meniu internaţional. În plus, aici, la ocean, după carnaval vine repede şi sărbătoarea de Iemanja, care durează o săptămână şi care e chiar mai frumoasă decât Carnavalul, cu care alegorice pe ambarcaţiuni ieşit în larg, salve te puşcă şi petreceri multe. Deci eu o iau din loc după toate astea. Să fie Chapada? Să fie Malaga? Să fie Bucureşti pentru câteva luni? Viitorul sună liber.