marți, 24 septembrie, 2013 la 3:31 pm
- Nu ştiu dacă v-aţi prins cât sunt de patriot până-n unghii, dar din punct de vedere temporal eu îmi poziţionez aceste neştiri de importanţă universală după ora României. Eh? Să candidez?
- Deci am aflat ce era cu Jonas. Jonas e bateristul oraşului. În sensul că în orăşelul ăsta cât banu’ de zece (centavos) şi care zici că e un fel de Hollywood de Bahia, sunt vreo cinci-şase trupe. Mai fac eu una din noiembrie, ceea ce înseamnă că vor fi şi mai multe. Jonas e THE drummer. Bate cu toate. Înalt, grăsuţ, simpatic, rupe pă englezeşte (a luat lecţii de la Lala, americanca, poate vă zic şi de ea într-o istorioară) şi e, în general, un băiat curios. Deci ok. De vreo trei zile era pământ. Eu rezervat şi taciturn, după datină, „ce faci, bueeeei? cum merge treaba, coaeeee? high five, să-ţi trăiască famelia! ce-ai, cine ţ-a murit, Bonzo?”. El – pământ. Apropo de famelie: Jonas are două surori blonde pufoase, de vreo şaiş’pe ani, zici că-s gemene şi mai zici că au măcar un 22-23, acolo. Părinţii lor… O poezie! Genul de cuplu cu trei copii mari (Jonas are nouăsprezece) şi care zici că abia s-au cunoscut. Merg pe biciclete şi fac întrecere (doamna mama lu’ Jonas, Miriãn şi Fabiane are tricicletă), se ţin de mână pe stradă şi la petreceri pur şi simplu nu se pot stăpâni să se pipăie. să se mângâie etc. De poveste. În fine, revenim la Jonas. Nimic n-am scos de la el. Dar mi-a povestit Natalia, columbianca mea, că era de faţă. Cică acum câteva nopţi, la Bar Espaço Aberto, adică terasa pe care Jonas a închiriat-o de vreo două luni ca să facă acolo petreceri cu muzică live, a luat-o la capete-n gură şi măturat curtea pe Éveni, iubita lui (18, superbă, lucrază la vecinul francez cu cafeneaua). Bre, nu ştiu motive, habar n-am de la ce s-au luat, dar n-aş fi crezut vreodată că Jonas e în stare de aşa ceva. Ideea e că n-a apucat să-i facă mare lucru, că tac’su (al lui) i-a plonjat în cârcă şi l-a liniştit rapid cu un cot în încisivi. „Unde morţi mă-tii ai învăţat tu să loveşti o femeie? (Zi-mi şi mie, să iau lecţii hehehehe)”. S-a terminat repede scandalul şi petrecerea a murit subit. Aseară l-am văzut pe Jonas cu dădea semicercuri pe lângă cafenea cu aceeaşi faţă de şobolan opărit. Io zic că s-a lins pe bot de fondanta asta cu ciocolată, să zică merci că nu l-a dus tac’su la poliţie direct. Poză cu porumbeii.
- Cu puţin noroc, săptămâna viitoare mă duc cu Florică să vedem fraţii şi surorile balene în largul lor. N-am mai văzut balene din 2001, din Alaska. Stăteam pe puntea de la etajul doisprezece, pe vasul de croazieră, şi făceam mişto de baborniţele turiste de 80+ care ieşeau să prindă şi ele măcar o codiţă de balenă în colţu’ cataractei. Cercetau imensul sperând să vadă cogea-bazdârca (erau unele şi de 150 de metri lungime) sărind din apă. Prindeam un grup mai mare, treceam pe lângă ele şi, fără să arăt în nicio direcţie, strigam „Look! Look! It’s a whale!” Săreau electrocutate, cu lentilele pe mine „WHEEEEREEEE????”. Le răspundeam cu o plecăciune: „Right here, at your service, ladies! hehehehe! who wants to take a picture with me?”
Cele mai voi