CINE-L CUNOAŞTE PE PREOTUL ALEXANDRU MOŢOC? 2

Bine. A trecut o săptămână, mi-a trecut mare parte din furia pe care nu voiam s-o revărs pe pagina albă şi în ochii voştri, deci pot reveni asupra subiectului. Din păcate, în săptămâna care-a trecut nu aţi putut să mă ajutaţi cu răspunsuri. Mi-ar fi plăcut să primesc comentarii în care Preotul Alexandru Moţoc, de la Biserica “Sfânta Treime” din Bulevardul Lacul Tei, era zugrăvit ca un excelent om al spiritului, ca un duhovnic ireproşabil şi ca un tămăduitor de suflete, aşa cum tare m-aş bucura să-şi dorească să fie oricare slujitor al bisericii.

Dar n-am primit. N-am primit niciun mesaj care să-mi povestească despre pacea pe care Sfinţia Sa o aduce în gândul oamenilor atunci când stă de vorbă cu ei, despre harul său în a alina suferinţe ale sufletelor rătăcite, despre cât de abil ştie să aducă oamenii pe calea credinţei sau să-i convingă întru dumnezeire. N-am primit nimic din tot ceea ce mi-aş fi dorit să-mi infirme părerea despre Pr. Alexandru Moţoc.

Ce ne spune nouă Google despre Sfinţia Sa? Ne spune cam aşa:

• Pr. Alexandru Moţoc este sau a fost inspector general patriarhal
• Din această poziţie, a fost unul dintre aceia care au ridicat glasuri puternice împotriva învinuitului Corogeanu, în cazul măicuţei ucise prin “exorcizare”
• Tot despre momentul “Tanacu” şi capacităţile de comunicare oficială ale inspectorului general patriarhal Alexandru Moţoc scria şi Liviu Vânău la vremea scandalului.
• Despre Pr. Alexandru Moţoc am mai aflat că s-a aflat în mijlocul unui scandal destul de amuzant. Cu vreo doi ani în urmă, un cetăţean iritat s-a prezentat la OTV cu o casetă filmată la un botez oficiat în biserica în care slujeşte subiectul nostru. În imaginile prezentate la dubiosul post TV, Alexandru Moţoc îi întreba cam împleticit pe naşi dacă “te lepezi de Hristos?”. Din păcate, reputaţia numitului canal de televiziune pune un mare semn de întrebare asupra veridicităţii respectivului material filmat. La acea vreme (2007) Patriarhia a anunţat că va cerceta cazul, încă nu am reuşit să găsesc verdictul anchetei. Dacă cineva ştie ceva concret despre acest episod, aş fi bucuros să împărtăşească informaţiile.

În parte, am aflat cele de mai sus citind un articol scris de jurnalistul Claudiuz Târziu în iunie 2007 în cotidianul online “Rost”. Cele de mai jos, însă, sunt rodul propriei experienţe, de care sincer m-aş fi lipsit în ultimii ani. Preotul Alexandru Moţoc slujeşte în biserica din faţa blocului meu, biserică în care pare a fi şi şef sau cum s-o chema funcţia asta în aparatul ierarhic al Bisericii. Am scris pe 22 iulie 2008 un articol în care povesteam mai multe despre binefacerile bisericii din cartierul în care locuiesc şi despre tipul de interacţiuni pe care preoţii de-aici înţeleg să le aibă cu enoriaşii care nu se reped chiar să le pupe sutana din reflex, iubindu-şi aproapele şi pe Dumnezeu mai profund decât pe intermediarii Săi.

De ce am revenit asupra subiectului? Pentru că, între timp, lucrările s-au terminat. Biserica Sfânta Treime din Lacul Tei are acum o ditamai casa parohială de toată splendoarea. Cu mozaicuri faine, grădină cu flori, alei frumos pavate, vreo opt camere cu uşi pricopsite, jardiniere, jaluzele “office” şi termopane. O frumuseţe de curte în care au loc şi Honda preotului, şi maşina fiului cel mare. Ce mai, totul arată foarte fain.

Nu ştiu şi nici nu vreau să ştiu dacă Preotul Alexandru Moţoc şi familia sa au renunţat la vreo locuinţă în care trăiau anterior şi dacă s-au mutat în această frumoasă ctitorie. De pe placa de la intrarea în curtea bisericii aflăm că “acest aşezământ s-a ctitorit în timpul arhipăstoririi Prefericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu sprijinul Primăriei Sectorului 2 Bucureşti şi al credincioşilor parohiei Sfânta Treime - Tei, anul mântuirii 2009.”

Foarte bine. Dincolo de toate neplăcerile provocate de această prelungă ctitorire cu miros de administraţie politică locală. Dincolo de faptul că Poliţia Comunitară a primarului co-ctitor Neculai Onţanu m-a ameninţat telefonic, la ora 07.45 AM, că dacă nu mut maşina DIN PARCARE (”din faţa instituţiei publice”) pentru ca invitaţii Preotului Alexandru Moţoc să aibă unde se lăfăi în ziua inaugurării, mi-o mută ei. Dincolo de toate aceste sfidări neruşinate ce provin, de bună seamă, din siguranţa unor relaţii trainice la nivel politic şi bisericesc.

Dincolo de toate astea, sunt în stare să aplaud toată această bătaie de joc DACĂ:

• În mândra clădire din Bd. Lacul Tei nr. 15 vor fi hrăniţi măcar o dată pe lună amărâţii şi nevoiaşii cartierului. Jur că vin să gătesc benevol.
• În acelaşi lăcaş va exista măcar o cămăruţă în care copiii din parohie,  lipsiţi de resurse materiale, pot avea acces, după un orar prestabilit, la profesori sau studenţi care în weekend ar putea da lecţii gratuite, la un computer, la un cerc de schimb de cărţi, la un cenaclu literar etc. Jur să mediatizez treaba asta şi să particip efectiv la proiect.
• Preoţii vor fi de acord să transforme măcar o încăpere în centru de colectare de ajutoare atunci când la nivel naţional apar probleme cu sinistraţi sau alţi calamitaţi. La inundaţiile de anul trecut, nişte vecini au cărat până în uşa bisericii saci cu haine şi alimente neperisabile. Acelaşi Preot Alexandru Moţoc i-a îndrumat pe uşă afară, întrucât pentru Sfinţia Sa treaba asta cu colectatul de ajutoare era mult prea complicată la acel moment.

În fine, în ditamai pălăţelul (şi chiar vă rog din suflet să treceţi într-o plimbare de weekend să admiraţi megactitoria) s-ar putea face multe pentru semenii mai puţin norocoşi. Îl somez pe Pr. Alexandru Moţoc să ne anunţe grabnic şi public programul de activităţi dedicate comunităţii în căsoiul din Lacul Tei 15.