ASEARĂ AM FOST LA STENDAP

Am ajuns cu greutate la Cafe Deko din Smîrdan. Era să-mi rup gîtu’ şi picioarele prin tranşeele din centrul vechi. Am întîrziat. Cînd am ajuns, pe scenă era unu’ care semăna grav cu Oţil. Deci eu venisem să-l văd pe Bobonete. Cît mi-am desfăcut trepiedul, m-am autosugestionat că ăla care vorbea despre puţă pe scenă, nu era Oţil. Am făcut un pic de zum mic, de mînă. Era Oţil. Adică sigur era Oţil, că la un moment dat s-a apucat să-şi pună întrebări elementare, gen *de ce strigă actriţele porno o mai gad în timpul secvenţelor aprinse”. Mie-mi place antrenul la stendap, aşa că i-am servit printre dinţi „de ce? e mai la modă oi vei?” şi după aia am mai bibilit umpic la şarf. Şi după aia nu mi-a ieşit nici o poză. Nikon no love Oţil. Oţil, de ce?

Bobonete a fost bun. Să vă duceţi să-l vedeţi, e un sensibil.