LA MULŢI ANI, IUBIT CONDUCĂTOR!
Eu pe Ceaşcă l-am văzut o singură dată „pe viu”, prin optzeci şi-un pic. În Piaţa Lenin din Piteşti, la o vizită de lucru. Am stat în piaţă ore lungi, cu repetiţii interminabile de fluturat batiste purpurii şi de urlat ceauşescupace, ceauşescuşipoporu… Foame, căldură, înjurături spriţate printre dinţi, de inginerii de la Uzină, ofticaţi de sete şi bucuroşi de chiul legal. Cînd a venit, într-un final, toată treaba s-a petrecut atît de repede, încît abia atunci m-au apucat nervii. Nu ştiu dacă a durat două sau trei minute. A venit din stînga, a dat din mîini de două ori, s-a urcat într-o maşină şi gata, s-a dat stingerea. Mai nasol a fost că, fiind atît de concentrat la fluturat băşina aia roşie, l-am văzut abia cînd pleca.
După anul naşterii, sînt aproape decreţel. După condiţiile de viaţă ale graţiosului unu nouă şapte cinci, sînt decreţel în toată regula. „Îţi mulţumesc, părinte drag„, că m-ai ajutat să mă nasc exact cînd nu era cazul. Nici pentru mine, nici pentru ceilalţi, pe capul cărora am căzut într-o iarnă cam naşpa. „Din suflet de copil„, îţi mulţumesc pentru că mi-ai creat condiţiile optime de a afla cît mai devreme că religia este un instrument de control al maselor proletare oropsite. „Laudă ţie, fiu al ţării„, pentru că în primii şapte ani de şcoală am stat sub stindardul stacojiu al abuzului fizic şi mental, al ameninţărilor despre „casa de copii”, al bastardului rătăcit într-o clasă de securişti în miniatură.
„Slavă ţie, erou printre eroi„, pentru învăţătoarea aproape agramată şi pentru dirigintele preot bătrîn şi frustrat de convertirea silită la statutul de molie de catedră. „Pios omagiu” pentru cozile „la lapte” de duminică dimineaţa, pentru alimentele „pe tichet”, pentru uniformele din plastic, pentru fiecare an de şcoală început pe cîmp, la „strînsul recoltei”, pentru vecinii securişti, pentru colegii stimulaţi să pîrască… La mulţi ani, iubit conducător!
Bine spunea Zvoner: beizadelele foştilor comunişti vor duce „sistemul” mai departe. Foştii nomenclaturişti, actualii capitalişti – e simplu. O altă chestie, off topic, voiam să-ţi spun aici… Ai nişte reţete culinare fenomenale. Şi eu, şi nevastă-mea suntem fani. Cu de toate am făcut şi noi Quiche, dar cu „dulceaţă de ceapă” sau cu pangasius, nu! Eu unul voi încerca, în week-end, să fac cu ceapă! Yummy! :)
spor! poate faceţi poze şi-mi trimiteţi şi mie! mă bucur că vă dau idei şi / sau curaj :)
Lasă-l pe nea Nicu! Fie-i ţărâna uşoară şi bolovanii grei!
Mai bine lasă-mă să îţi transmit toate gândurile mele bune, să îţi spun că ne-am născut cam în aceeaşi perioadă şi să te îndemn să-ţi urmezi chemarea. Pentru că dacă priveşti în urmă, constaţi că ai călăuzit şi paşii altora, dacă priveşti înainte, vezi că ţi-ai croit un drum, dacă te uiţi în jurul tău realizezi că ai dăruit speranţă iar dacă arunci ocheade în oglindă, întâlneşti omenia, înţelepciunea şi frumuseţea sufletească. La Mulţi Ani, tinere!
nu e ziua mea! :) iar cu ce e în urmă, în faţă şi în jur…mai e mult de lucru.