TU CIND AI FOST ULTIMA DATA LA CINEMA?

Provocat de campania Gandul. 

Prima mea amintire cinematografica. Mai fusesem la cinematograf inainte de acest episode, insa cred ca e prima amintire pregnanta legata de sala de proiectie. In Pitesti erau citeva cinematografe cind eram mic. Era Bucuresti, in capatul strazii pe care locuiam. Era Modern, la citiva pasi de Bucuresti, dar mai spre centru. Era Dacia, in cartierul Craiovei. Si mai era Lumina, mai marginas, cel mai vandalizat dintre toate. Clasa intii. Mergem cu clasa la film. Punga cu libelule. Ceva cu tinerete comunista, titlul regasindu-se in replica “aseara am visat ca-mi daruiai o punga cu libelule”. In Cinemagia zice ca era facut de Manole Marcus, cu Rebengiuc si Eniko Szilagy. Cert este ca filmul contine un candid sarut pe obraz. Contactul buzelor pe obraz s-a sincronizat perfect cu urletul dogit, cu inflexiuni de manivela, venit din spatele salii: “F*te-o, baaaa!” Cred ca obiceiul romanesc al mersului la cinematograf s-a demonetizat odata cu refuzul gagicilor de a accepta o invitatie la film. A devenit o preferinta a pasionatilor de interactiune cinematografica de calitate. Si a amatorilor de popcorn profi. E drept ca, uneori, obligatia de a te amesteca printre tot felul de ciudati poate fi un pret destul de mare pentru a vedea un film in cinematograf. Imi aduc aminte de “Mindrie si prejudecata”, varianta din 2006, la care un individ s-a imbatat atit de grav in timpul proiectiei, incit de pe la jumatate filmului dialoga cu personajele de pe ecran. Muzica de pe la final l-a enervat destul de tare incit sa ridice tonul pentru a domina surround-ul. Sau de “Munchen”, vazut dublu din cauza ca, probabil, proiectionistul adormise pe focala, intr-o sala mica dar plina, fara aer conditionat pentru ca, probabil, fiind vineri seara, inteligentii de la muviplex nu se asteptasera la atita lume. Lumea vine vinerea la comedii, nu la filme serioase… 

Numai ca astea sint cazuri izolate. Filmul se vede, vorba unui clasic, macar prima oara in cinematograf. Fie si pentru magia ecranului, daca nu din respect pentru arta. Si sa nu uit: nchideti telefoanele mobile, lasati-va copiii foarte mici acasa, incercati sa va limitati existenta doar la scaunul pentru care ati platit bilet, pastrati pentru dupa film confesiunile si povestile soptite sonor amicului cu care ati venit…

Ultima oara am fost la cinematograf acum zece zile. Am vazut Ratatouille.