PRIVILEGII

E misto sa citesti un manuscris despre care stii ca va fi publicat si, mai ales, sa fii printre primii cinci „alesi” care au ocazia asta. Nu neaparat pentru ca poti sa citesti cartea inainte ca ea sa devina un succes ori pentru ca te simti cu un kilometru-doi in fata celor care o vor cumpara. Un manuscris are mirosul ala de „neinceput”, de „proaspat”, care bate de departe mirosul de carte noua. Are farmecul de dinaintea ultimei corecturi inainte de ultima :)

Citesc un manuscris si ma simt ca la ultimul „snur” inainte de o premiera. In sala sint maxiumum doi-trei oameni, dar jucam piesa ca pentru sala plina, cu atentie pentru fiecare detaliu. Daca in teatru te intrebi „ce vor scrie criticii?”, cu manuscrisul in mina incerci sa-ti imaginezi cine ar scrie o prefata buna pentru cartea care va fi? Oare cui i se potriveste? Cine dintre cei pe care i-ai citit pina acum se va putea bucura de o congruenta spirituala si afectiva cit mai mare cu ceea ce, peste citeva saptamini, va deveni o carte?