„Dezvoltare personală?” Pe bune?

sâmbătă, 19 iulie, 2014 la 7:13 pm

A-ți lua dezvoltarea în propriile mâini nu înseamnă, pentru mine, nimic altceva decât a alege să “cârmești” barca propriei vieți în direcția în care chiar îți dorești să se îndrepte, a-ți pune constant întrebări despre tine și lumea din jur, a fi dispus să înveți ceva din tot ce ți se întâmplă și a avea curajul să ceri ajutor atunci când simți că ai nevoie.

training day

Da, aud în ultimii ani atât de des şi din direcţii atât de stranii despre „dezvoltare personală”, încât nu e de mirare că o treabă mai mult decât utilă şi bună în esenţă s-a prăfuit şi s-a golit de sensuri  până la congruenţa totală cu ridicolul. My two cents:

  • „Gestul contează, nu funcţia părinţilor”. Poate că ar fi bine să te expui singur la descoperirea conceptelor reale şi funcţionale din spatele titulaturii în cauză. Dacă eu îţi spun „reducţie esenţială de ganglioni inghinali sublimată sous-vide”, datoria ta e să mă-ntrebi instantanEU (nu, INSTANT folosit ca adverb nu e formula corectă, ci o particulă maneloidă de limbă română presupusă): „Ce-i aia???”
  • „How to, x metode, y paşi, z mantre…” Fast food. Knorr/Magy dizolvat în apă. Treiînunu. Telemea din lapte. Praf de borş. Vin fiert la plic. Citate „inspiraţionale”. Mai vreţi? Proştii nu au niciodată timp. Pe asta se bazează perfidia vânzătorilor de rahat dublu rafinat. Indiferent de subiect sau domeniu, vânzătorul de gunoi va şti să-şi ambaleze în multe intenţii bune drumul (pe care-l alegi singur) spre dezechilibru alimentar, psihologic, social, fizic, vestimentar…
  • Mai multe întrebări decât răspunsuri. Să crape Jean-Baptiste Poquelin dacă nu e asta esenţa în autodezvoltare şi existenţă cât de cât pozitivă. Terapeuţii, consilierii, antrenorii, preparatorii adevăraţi de orice fel nu-ţi dau răspunsuri şi nu-ţi prescriu metode ori decizii de urmat, ci te ajută cu alte întrebări să-ţi găseşti singur răspunsurile şi să-ţi faci alegerile şi să ţi le asumi.

Alis a scris pe larg şi, după părerea mea, foarte util despre subiect, din perspectiva celui care are legătură cu domeniul, dar îl cunoaşte sub alte nume :)

Una scurtă despre training

joi, 31 octombrie, 2013 la 6:44 pm

man on a bridge

Nu am date despre piaţa internaţională, dar în România TOATE marile companiile importante de training se simt cam rău de vreo doi ani încoace şi unele sunt deja pe metastaze în ultimele şase luni. Întregul mecanism de business, cu vânzători care nu sunt traineri, cu traineri care „fac” de la 1,200-1,500 de euro pe ziua de lucru şi primesc 200, cu o relaţionare glacială, uneori chiar condescententă sau deloc între trainer şi grupuri, cu metodologii nerevizuite în unele cazuri de zece-cincisprezece ani, îşi culege acum roadele disfuncţionalităţii. Concedieri masive, modificări absurde în activitatea angajaţilor, impuneri, diminuări de comisioane, plecarea trainerilor buni cu bucăţi întregi de portofoliu…

Din fericire şi în mod surprinzător pentru unii, toate astea sunt un efect fericit dictat de piaţă. Pentru că, spre deosebire de ofertanţii de servicii, aceia aflaţi de partea „cererii” au ales să nu se scufunde în aceeaşi somnolenţă. Companiile cu dezvoltare dinamică şi sănătoasă au acordat interes dezvoltării, trainingului şi capacităţii permanente de învăţare a angajaţilor de pe mai toate palierele lor organizaţionale. Multe au creat în ultimii ani microdepartamente specializate în direcţia asta şi, din fericire, oamenii respectivi chiar cred în misiunea lor şi decid să aleagă ofertele de training pe bune. Iar asta are efecte directe şi autentice în primul rând în atitudinea şi poziţionarea „antrenaţilor” faţă de programe în sine, faţă de identificarea avantajelor în demersul propriu al dezvoltării.

Viitorul fericit pare din ce în ce mai clar configurat pentru trainerii independenţi subscrişi unei ecuaţii ce mie îmi sună foarte muzical, a normalitate: mult mai puţin bullshit, mult mai multă autenticitate plus înţelegere profundă a mediului organizaţional, totul la pătratul convingerii trainerului că, pentru a servi în mod fericit clientului lor final (compania) e imperios necesar să-l servească întâi pe cel intermediar – individul din sală. Şi asta la costuri mult optimizate, deci rezonabile.