Posturi cu tagurile: "trafic"

Incredibil, dar Moldova e chiar frumoasa cind e verde. Ultima oara trecusem pe-acolo cu patru ani in urma, toamna, pe ploi si namoale. Drumuri cit de cit decente, limitari de viteza ca la balamuc, radare ciorchine, dar frumos, nene. Flori, case curate, ingrijite, luminoase. Oameni civilizati prin benzinarii, serviabili, poate prea serviabili uneori. Multi moldoveni de Bucuresti, ma ales pe drumul de ducere, experti in flash-uri si degraba varsatori de singe pentru un singur loc mai in fata, in coloana. Desigur, pentru a putea dormi clisos si arogant pe banda de la centru cind drumul e liber. Moldoveanul bucurestean se face remarcat si in benzinarie, unde dispune de sclavul in salopeta pentru alimentare si spalat de geamuri, in timp ce el se abandoneaza cite un sfert de ora in bratele fierbinti ale shoppingului frenetic de dulciuri, seminte, sidiuri… In timpul asta, pompa ramine reglementar blocata, iar cei din coada sint mai aproape de toti sfintii.

Azi m-am dat cu tramvaiul. De fapt, nu. Nu asa ar trebui sa incep. Azi m-am trezit foarte devreme pentru ca am avut o intilnire la ora noua dimineata. O intilnire destul de importanta, care mi-a cerut costum. Cravata nu, ca sint colectionar de camasi cit de cit bengoase, pe care o cravata le-ar ridiculiza de-a dreptul. Asadar o intilnire adinc in Bulevardul Timisoara. Hai, fomee, sa plecam devreme, ca nu se face sa intirziez. Din Colentina pina la Plaza, 30 de minute. Parfum, nu? Intre opt si opt si jumatate se pare ca moftangiii inca n-au iesit de prin cotete, asa pustietatea mi-a parut de-a dreptul suspecta.

Am adunat numarul vizualizarilor din YouTube si Trilulilu, iar matematica mea spune acum 104,889 vizualizari. Adunate in felul urmator:

Stiti care este diferenta dintre o televiziune pupincurista si una potrivnica? Este mai multe. Prima titreaza „accident usor”, in timp ce a doua zice doar „accident”. Prima trimite la Politie reporterul grohaitor care se alinta ca scroafa la jgheab si pune intrebari „de culoare”, in timp ce a doua acopera palid subiectul, sugerind voalat ca Presedintele a mai servit pulimii o felie de populism cu frisca.

Azi, pe la doisp’e juma’, la una dintre multele intersectii dinspre Alba Iulia spre Unirii. Stradute subtirele ca niste cosite de lungana intacta, ce brazdeaza la tot pasul Bulevardul Unirii, dinspre Nerva catre Hala Traian sau catre aiurea. Semafoare pe la toate colturile plus doi bostani reflectorizanti, cu cashchete, de forma patrata, cum scrie la regulament. Unul chiar linga semaforul pentru piedoni, altul – mai spre Unirii, cu fata catre Alba Iulia, adica obsevind trecerea de piedoni macar cu privirea periferica puhava.

Pentru ca eu am scapat de rabla mostenita deoarece mi se parea absurd sa ocup aiurea un loc de parcare pretios. Am dat-o unui samsar, la un pret ridicol. Duca-se. Pe strada mea parca sa zic ca au mai rezolvat baietii cite ceva si sigur a disparut cazanul de Dacie verde in care „efectiv” locuia carausul tiganilor care tin aprozarul in care nu mai intru de cind mi-au umplut masina (alta) de zapada la citeva ore dupa ce o scosesem de sub nameti. Grozava initiativa, inteleg ca mai si misca.

Nu stiu daca jucaria unu a pregatit terenul pentru jucaria doi. Distanta dintre cele doua aparitii a fost destul de mica, „Elena” a fost o promisiune frumoasa, in timp ce „I Am What I Am” a produs aproprierea de ceea ce ar putea fi un viral. Si mai interesant e ca jucaria doi a suflat si mai tare in pinzele jucariei unu. Ajutorul prietenilor si cititorilor care au forwardat mi-a fost de un real ajutor. Va multumesc. Hat off pentru Ghica, Piticu si Dece, care au pus link. Surpriza de proportii si rezultate impresionante (fiti indulgenti, scriu doar de zece luni si numai de vreo trei beneficiez de propriul trafic, deci am motive de exaltare) din partea lui Morar si a lui Buzdugan, care au citat si exemplificat de dimineata. Apreciez sincer, mai ales in conditiile in care numai cuvinte de lauda n-am avut eu fata de ei in trecutul apropiat. Nu retractez, ci ma bucur sa observ schimbarile in bine atunci cind ele apar. Foarte interesant ca si Guerrilla s-a jucat tot astazi, pe la prinzisor, cu aceleasi doua replici ale „Elenei”, puse pe repeat pina la obsesie. Probabil ca ei le-au gasit pe undeva, prin „open source”…

So? Pai sa mai producem, zic. Ca miine-poimiine n-oi mai fi casnica si iar n-o sa mai am timp de nimic :D…

PS: Nu, inca nu sint viral. Deocamdata nu m-am intors la mine insumi :D.

Era sa uit: In cazul ambelor clipuri, meritul fundamental, incomensurabil si inegalabil este, in proportie covirsitoare, al protagonistilor. Si, desigur, Stirilor Pro TV, care au difuzat acele imagini la prima mina.

Contributia noastra culturala in Spania este infinit mai mica decit ecourile culturii spaniole patrunse in constiinta romanasilor si, cu precadere, a romancutelor. Astazi, la Gara de Nord.

Azi a circulat una simpatica, de trafic rutier. „In Bucuresti, nanosecunda masoara perioada de timp dintre aparitia culorii verzi la semafor si primul claxon din coada de masini”. Adevarul este ca

Bucuresti. Simbata PM. Trafic exact ca luni-vineri AM, PM etc. Pa Iancu de Hunedoara. Sintem pe banda de stinga, dar vrem inainte. „Partenerul” de pe mijloc vede ca vrem, ne face loc, intra pe prima banda. Ii zimbesc amical, ca orice chibit condamnat la „scaunul mortului”. Ne vedem de drum. Aproape de pasajul