Ştiţi de ce e nasol să fii vedetă în România? Fi’n’că, pînă pune unu’ mîna pe tine şi te ajută să nu te mai dai jos din limuzină, rişti să te vadă telespectatorii în tramvaiu’ 41, nemachiată, cu părul lipit de cap, în cipici şi în blugi strîmţi pe un cur inexpresiv.
Pe Gyuri l-am recunoscut abia spre final, cind se chinuie sa-i explice comisarului sef de ce cadavrul avea urme de pamint, 17 capse de hirtie in degete etc. etc. Horatiu, fiind actor, (sic!) a plesnit-o bine de la prima replica, dar ma astept la si mai mult de la dumnealui. Adaptarile scenariului original spaniol mi se par naturale sau mai putin fortate decit in cazul altor productii de import. Ifrim e cam melodramatic, dar cam asa e si personajul din varianta originala. Pachetul de „dame” e destul de slab, Aylin Cadir improspateaza un pic zona asta. E misto ca Bobonete si Doni fac un fel de personaj-cuplu, se simt toate complicitatile pe care si le-au construit de cind fac „show-time” cu ocazia altor proiecte in care au jucat impreuna (cum ar veni „Tzaca – Paca”).
Pe scurt: promitator. Intuiesc o mina de regizor tinar, mai degraba pasionat de miscarile camerei decit de lucrul cu actorii, dar asta e o meteahna cunoscuta a ultimelor generatii de regizori romani. Pe alocuri n-am reusit sa disting citeva replici, mai ales acolo unde exista si sunet de ambianta (muzica, strada etc.). Nu stiu daca umorul rezervat si un pic mai inteligent decit cel din serialele Pro de pina acum va reusi sa ajunga unde trebuie si la citi ar fi nevoie.MI-e teama ca nu duminica si nu la 20:30, dar asta nu inseamna ca e musai sa ramina acolo.
Din decoruri, locatii si cast inteleg ca UPA („Cu un pas inainte”) e un proiect inchis cel putin pentru o vreme.
Sint foarte curios si nerabdator sa vad cum va arata proiectul asta. Din trailer ar trebui sa ma astept la o chestie misto, dar mi-am mai luat tepe de-astea. Ce stiu sigur este ca „Los Hombres de Paco”, formatul original ce sta la baza seriei de la Pro TV, s-a bucurat de succes atit pe teritoriile din America Latina, cit si in alte parti unde a fost produs. L-am vazut si in Grecia pe unul dintre canalele nationale. Am studiat formatul cu mai multa vreme in urma, am vazut chiar citeva episoade din seria originala si sint convins ca Gyuri este o alegere mai mult decit potrivita pentru partitura entuziastului Paco. Mai garantez pentru Gheorghe Ifrim in rolul politaiului prost de bubuie si sint sigur ca va veti bucura toti sa-l reintilniti pe Horatiu Malaele in rolul sefului sectiei si al socrului personajului interpretat de Gyuri. Asta daca au fost pastrate increngaturile (la ei, la scenaristi, se cheama „treatments”) din formatul original.
Ce nu mi-a placut in varianta originala si sper din tot sufletul ca echipa de la Buftea sa fi rezolvat: planul secund al povestii, cel in care apar personajele feminine (sotii, prietene, soacre etc.) care mi s-a parut pur si simplu trenant si cam insipid. Daca in scenele „din teren” cele trei personaje centrale reusesc sa te faca sa rizi in hohote, in planul asta despre care zic parca m-a gidilat telecomanda in palma. In fine, nu ma iau doar dupa trailer ca sa ma astept la o productie ingrijita si destul de costisitoare. M-as bucura sincer sa beneficieze de o decizie de programare buna, adica late prime time sau inceput de late fringe luni – joi si sa nu ne trezim cu el izolat in weekend ori pe la uns’pe jumate noaptea. Succes!
Un zvon cu halena putenica de adevar zice ca „Anticamera” de la ProTV a presedintelui Nelu Boerescu (Florin Calinescu) se cam termina, de tot si abrupt, la finalul acestui sezon – vreo opt sau zece episoade. Cum satira politica si asemanarile pur intimplatoare cu personaje si intimplari reale n-au parut sa-l intereseze decit pe Presedinte, inclin sa cred ca decizia ar putea avea legatura doar cu lipsa performantelor productiei. Unul dintre proiectele concretizate in urma colaborarii MediaPro Pictures cu scenaristul american John Vorhaus, e foarte posibil ca „Anticamera” sa nu-si fi indeplinit misiunile de rating si popularitate atit din cauza dezinteresului publicului pentru ceea ce mai inseamna Florin Calinescu, dar si din lipsa unei strategii mai atente. Zic.
Ma uitam luni seara la o mizerie (serial cred) pe TVR, cu niste militieni de-astia americanizati si neverosimili, o crima in lumea gastronomica, o curva obosita etc. Altfel cu Mimi Branescu, Andi Vasluianu si alti baieti buni. La final, o piesa de mare angajament, pe care sigur am mai auzit-o, dar cu muuuulta vreme in urma. (embed dupa click pentru ca de nu merge Trilu, nici pagina nu se mai incarca…)
Domnu’ regizor, io n-am studii de specialitate, da-mi place sa ma uit la televizor si la cinemau. Fac si io o rugaminte. De fapt doua. Cind regizati dumneavoastra ca si cum niste baieti sint filati de politie in timp ce-si cumpara marihuana si mai sugerati cum ca ar fi fotografiati de politisti, faceti dumneavoastra astfel incit, in aceeasi secventa, la contraplan, astia sa nu aiba in fata un mare zid de cladire care sa ne sugereze, la rindul lui, ca efectu’ de aparat foto n-are logica din directia aia.
Poate ca sint asteptarile mele prea mari, dar de fiecare data cind stiu ca o noua productie locala sta sa porneasca pe la una dintre televiziunile active din Romania, ii acord prezumtia unui produs de succes, a unui viitor hit local. Asa s-a intimplat si cu „17”, pe care mi l-am dorit bengos, revolutionar si capabil sa capteze atentia unui numar cit mai mare de consumatori. Desigur, aveam si motive sa fiu circumspect cu regia si castul, doua dintre durerile acute ale productiei de film si televiziune din Romania, insa am asteptat cu mult interes pilotul de aseara.
Fluturati de vinturile televiziunilor prin care au adastat, pe rind, dupa caderea temporara in dizgratie a lui Florin Calinescu, membrii gastii vechi, scociorite de acesta de prin ungherele anonimatului, par a se aduna cu totii la Prima TV. Parte din ei erau deja acolo, reuniti in jurul obositului Grig Chiroiu si al capodoperei umoristice de divizie judeteana, aceea cu soldati timpiti si femei nasoale. In anii petrecuti pe linga Calinescu, baietii respectivi n-au reusit sa invete nici comedie, nici actorie, ci au aprofundat o singura strategie care, pina in final, le-a adus avantaje dovedite: insistenta. Abia dupa vreo 400 de episoade, serialul a inceput, prin 2007, sa ia caimacul si mai obositului La Bloc, care intre timp zace undeva, in weekend, probabil incapabil sa-si mai acopere macar costurile de productie. Ramine, insa, un brand care inca asteapta o interventie chirurgicala fericita.
Blogbrowsing m-a proiectat astazi catre blogul lui Hawkeye11, un oradean care mi-a trezit nostalgia anilor in care vedeam M*A*S*H rizind in hohote la majoritatea episoadelor si injurind, intr-o proportie egala, imbecilismul razboiului din Vietnam in particular si al sistemelor militare in general. Gasiti la el trei variante ale temei principale din soundtrack si alte citeva, mai jos.
Si inca patru, si mai jos.
Gata! Pot sa o spun fara jena: imi place „CU UN PAS INAINTE”! Si ma bucur sa pot spune asta la inceputul unui sezon 2 mult mai bun decit primul. Aseara am tresarit la publicitate si empatizam cu miile de mesaje care apareau in primul sezon pe site-ul serialului: e prea tirziu! e prea putin un episod pe saptamina! Dar nici macar cind aveam plete pe spete n-am fost FAN Metallica, Judas Priest sau Doors in adevaratul sens al cuvintului, asa ca le luam pe rind, cu chibzuiala.
Design realizat de
Cele mai voi