Posturi cu tagurile: "retail"

Sau „cum mi s-a demonstrat din nou ca brandul este creat si intretinut de oameni si nu de campanii”. Sau „cum am devenit bataia de joc a unor cretini cu pretentii”. Sau „cu Intersport, de la extaz la disperare”. Au trecut mai bine de 24 de ore de la ceea ce ar fi putut reprezenta o frumoasa poveste de brand care s-a sfirsit prost, asa ca intre timp am urzit mii de fraze, am cizelat injuraturi si am ascutit sofisme, mi-am rezolvat problema si m-am calmat. Asa ca acum pot scrie cit de cit detasat.

Prolog.

Nu mai intru de multa vreme in magazinele Intersport din Romania. Personalul plictisit si masurile croite dupa tipare chinezesti ma fac sa ma simt gras si inutil intr-o lume care tocmai pe mine, un supraponderal, ar trebui sa ma atraga prin cit mai multe metode. Trecem peste. Doamna are o dorinta veche si neindeplinita: patine cu rotile. Nu, nu roller blades! Roller skates! Old school! Classics! Doua roti in fata, doua in spate, frina in bot, gheata sau pantof din pilele. Nu le comandam online pentru ca habar n-avem daca sint comode si  daca nu se rup dupa doua ture. In Romania nici pomeneala de-asa ceva, deci cautam in Grecia.

Magazinele tip „orice produs, X RON” nu sint nici vreo noutate, nici vreo ciudatenie. Cel din imagine, insa, ma cam pune pe ginduri.

Navaleste in magazin odata cu izul de parfum prost, dulceag si greu. Are parul rar geluit din abundenta. Poarta pantaloni de stofa, camasa alba si o cravata despre care chiar si el crede ca e din matase. In loc de sacou, o jantilica Made In Dime-A-Dozen, fara scrisuri pe spate, ce-i drept. Nu saluta, rinjeste doar catre vinzatoare dupa ce s-a protapit pe calciie, facind abstractie de clientii din magazin. In timp ce rinjeste, isi pregateste metodic un palm cit o caramida, care-mi aduce aminte de primele telefoane mobile, pe care le carai agatate de umar.

„Seapte milioane doua sute.”

„A…pai nu mi-a lasat bani… N-am sa-ti dau.”

Imi dau seama ca ritualul este acelasi de fiecare data, de-asta nu mai e nevoie de „buna ziua” sau „sint de la distribuitorul X, am venit dupa bani.” Avind in vedere ca tot el se ocupa si de preluarea comenzilor, si de livrarea efectiva, chiar nu

„Doua milioane”, se resemneaza brusc Mr. Brick Palm scotind de data asta chitantierul. In sensul ca, daca a scos chitantierul si deja cauta foaia libera, e clar ca nu-i mai lasa vinzatoarei loc de zburdat.

„A, da. Doua milioane mi-a lasat…”