Posturi cu tagurile: "online"

Leagăn pentru bucile şi moştenitorii atîtor generaţii de băieţi valabili, simbol al calităţii şi al croiului de bun simţ, istorie în veşnică derulare a vestimentaţiei casual, martor încă de pe la 1850 al tuturor evenimentelor importante din întreaga lume, cu un loc asigurat permanent în topul 100 planetar al notorietăţii… Am menţionat aici doar cîteva dintre calităţile la care răspunde un nume mai mult decît sonor: Levi’s. Dacă-l întîlneşte cineva pe individul care a cumpărat spaţiul publicitar de mai jos, să-i dea să citeşte asta. Sau să-i traduce.

• Cristi Manafu a pornit RoTwitter Survey. Dacă ai cont pe Twitter şi nu-l urmăreşti pe @manafu, află de la mine că e primul sondaj românesc pe tema acestei simpatice unelte de comunicare, din ce în ce mai atractivă în România lui 2009.
• Căutătorilor de „anca radu copolovici blog”, Doamna nu posedă aşa ceva. Da’ poate-şi face… Cu toate că noi nu sîntem colonie de ciutaci.
• Îmi poate explica şi mie cineva, încet, rar, în cuvinte simple, pe înţelesul meu, cum am ajuns la performanţa de a avea un fav icon cu litera C (de la „coi-incidenţă”) fără ca eu să-l fi pus acolo şi în condiţiile în care nici măcar eu nu-mi pot folosi parola de pe server fără să o iau cu copy-paste de unde este ea băgată?
• Later edit: am aflat cum a fost cu fav icon-ul. Un drag de băiat de la hostul meu a observat el cu agerime cum că intrările de prin blogroll-urile în care fiinţez fac o cerere de fav icon, care se traduce în error 404 pe server. Aşa că l-a făcut dumnealui singurel, cu bune intenţii. Atît de bune, încît a uitat să mă anunţe. Cu ocazia asta am reuşit să-l informez despre faptul că ziua mea de naştere nu e în ianuarie şi că nu gust cadourile-surpriză. Pam-pam.

Se copiază şi se fură atît de mult şi cu atîta nonşalanţă, încît uneori oamenii ajung să dea din start răspunsuri schizoide la eventuala şi banala întrebare „ce faci?”. Art Act Magazine este „site de actualitate şi analiză culturală cu articole nepreluate din alte publicaţii.” Să fi ajuns munca onestă şi originalitatea diferenţiatori de frunte în publicistica online? Art Act Magazine este o revistă despre teatru, film, arte vizuale, cărţi, oameni… Zău că e primul spam care nu mă enervează, în care dau clic şi chiar citesc cîte ceva. Cum ar fi interviul cu Marius Manole. Pare un proiect foarte proaspăt, recomandat în primul rînd de echipa care-l coordonează: Cristina Modreanu, Cristina Rusiecki, Anca Grădinaru şi alţii. Nume de care am mai auzit, nume pe care le voi citi. Baftă! PS: Data viitoareprobabil că veţi trimite un mail de „tatonare” înainte de a da buzna cu informaţia nesolicitată, nu-i aşa? S-ar putea să funcţioneze în avantajul vostru, parol…

Azi au scos contorul din site, Sergiu confirmă. Metoda George Constanza e cea mai bună: te retragi cînd eşti în plină glorie, la apogeu. :) Felicitări.

Aseară am decis să modific feedul, care pînă acum era doar parţial în FeedBurner. Ştiu că e o treabă dezbătută din greu în ultimele luni, nu ştiu încă dacă îmi va aduce avantaje concrete, dar merită o încercare. Îl ţin o vreme sub observaţie.

Nu că ar fi vreo mare surpriză. În fond, dacă pînă şi Monopoly poate, de ce ar fi mai prejos aceia care se ocupă de bannerele Travian? Vechea şi imbecila poveste cu „e pe net, nu e musai să fie scris corect”, precursor legitim pentru „e pe net, nu e credibil”, „e pe net, deci e moca” etc. etc. etc.

Campania pentru resigilatele de la eMAG a debutat astăzi online. Cu un banner senzaţional şi un filmuleţ de-a dreptul funny. Mai urmează.

Dacă primesc un mesaj de la Cabral, în care îmi spune că un film, o carte sau un spectacol merită atenţie şi preţ, există 90% şanse să am încredere în ceea ce-mi recomandă. Pentru că noi toţi îl iubim pe Cabral care scrie, tresare, simte, cumpăneşte şi rîde, nu-i aşa? De multă vreme simţeam nevoia unui site care să-mi spună, cu un „personal touch”, ce ar fi bun pentru mine. Asta va fi, de la un moment înainte, CeRecomand.ro, un site pe care Cabral şi o ceată veselă au hotărît să-l scoată la lumină. Eu aş vrea să-l folosesc cît mai des şi cu rezulta(n)te fericite cît mai multe.

Asta din titlu este una dintre putinele trebi pe care limba latina reuseste sa le sedimenteze in scafirlia dragilor de scolari si cu precadere in a celor umanisti, alaturi de „filosofus non facit laba”, „amore, more, ore, re probantur amicitiae” sau „sic transit gloria mundi”, tradusa adesea in ‘Asa a trasnit-o pe Gloria la munte”, inca de la Grigore Bajenaru citire.

Hehe, uite cum ma fura vulpea cind degetele dau de taste intru dor de blogareala si uit ce era esential in articolasul asta. Faza e scurta: amore, more, ore, re, blogul pitipoancei nu mai e!  A disparut, bre! S-a evaporat, s-a sters, s-a pierdut in neantul inefabil al voalurilor batute de vinturi peste nurii pofticiosi de soare si in cirliontii naraviti prin decolteul iubitului iberic. Au ramas valabile doar link-urile din contul ei de Picasa, lucru pe care l-am aflat de curins, cind redactorul unui important cotidian central m-a anuntat ca pregateste un articol despre fenomenul asistentelor si functionarelor cu apetit pentru Hi5 si aparitii provocatoare online.

Sa-i fie mersul agale si fara blog junei piariste. Zic. Later: Si, ca sa nu creada ca o vom da uitarii odata cu disparitia subita a jurnalului sau colorat si survolat de ciori, inseram pentru posteritate probabil ultima sa margica blogaristo-primarista aparuta inaintea decesului online. Ceva sigur s-a intimplat in cabinetul lui Sorin Oprescu pe aceasta tema si tare mi-e teama ca ilustrul nu s-a zgircit la calificative zemoase atunci cind o fia aflat intreaga tarasenie. Vai, sora mea…

Deocamdata imaginile. Vorbele, mai tirziu.

[youtube:http://www.youtube.com/watch?v=ETd7QwEEr3Y]