COTIDIANUL, LEONARDO si LUIS
Asadar 50 000 de exemplare in citeva ore. Cu cioclopodie, dupa experimentul cu cartea. Un leu. Seara, la caufland, dau peste Luis. L-as recunoaste dintr-un milion de tigani. Hai, bre, ca astia n-arata toti la fel :) Si ca sa vezi ca nu mint, l-am recunoscut chiar stind cu spatele la mine. Poate dupa maieul portocaliu sau poate dupa bucata de brinza huedin pe care o cintarea expert din ochi. Sau poate din cauza faptului ca ochisem amindoi aceeasi bucata de huedin pe care o cintaream expert din ochi.
Cu Luis am o poveste lunga. Vinde ziare la toneta din fata scarii unde am locuit pina acum un an si ceva. Vorbeam zilnic, schimbam doua-trei vorbe si ne vedeam fiecare de viata lui. Are un aer „curios neincrezator” fata de tot ce-i spun, are propriile convingeri puternice. Dar intr-o zi m-a spart: „Bai, nene, de ce nu sint si tigani in spoturi?” Ba sint, Luis… Ala cu acordeonul, de exemplu. „Nu, frate, nu de-alea facute special pentru noi… D’astea obisnuite, la Connex, la Coca Cola… Pai ce, tiganii nu bea Coca Cola? Nu vorbeste la mobil?”

Cele mai voi