Posturi cu tagurile: "ciorbe"

Acum câteva luni mă sună Păpușoiu. Păpușoiu e un bucătăraș un pic nebun, care cu ani în urmă făcea niște clipuri în care gătea cu ingrediente furate. Serios, într-unul dintre video-uri fură chiar o capră vie, călărind un scuter. Cristi Păpușoiu a fost apoi concurent la o emisiune de-asta pseudoculinară, după care a lucrat la deschiderea mai multor cârciumi din Pitești, a participat la diverse festivaluri culinare, a gătit în spații publice uneori complet neconvenționale. Un tip foarte interesant și destul de greu de pus în dificultate din punct de vedere creativ. Asta când nu primește vreo cerere absolut ciudată, cum ar fi o ciorbă de burtă fiartă în șampanie, despre care mi-a povestit în decembrie 2015.

Deci mă sună Păpușoiu și-mi zice că s-a mutat cu familia în București și că se ocupă de un loc mare, pe la Hala Traian. N-am ajuns acolo până aseară, când am aflat că el nu mai e pe-acolo. Locul e teribil. Cu jilțuri țărănești de lemn cioplit, cu butoaie, coșuri cu ștergare, căruțe etc. Bucătăria și grătarul sunt la vedere, cu fața către mesele de pe terasă. Am rezistat mai bine de două ore în valuri de Azur/Dan Ciotoi sau ceva din clasa respectivă, dar chiar nu mi-a părut rău. Deocamdată funcționează doar terasa, interiorul va fi deschis din toamnă.

Meniul e scris la modul „haios”, cu nume caraghioase și explicații neaoș-urbane pentru fiecare preparat. Nu e un meniu chiar mic, tipărit pe niște coli A3 îndoite în A4, fără pretenții de mare lucrare tipografică. Niște platouri reci și gustări, niște ciorbe, o secțiune mare de grătare, una de pește, una de feluri principale, niște deserturi. Predomină carnea, dar se simte și o influență puternică de deltă și lipovenisme.

Am fost cu un prieten, să vorbim treburi. Am început cu două platouri, unul „pescăresc” și unul „ciobănesc” (mioritic :p) și era să ne oprim acolo. Ingrediente de proastă calitate și proveniență pe ambele, gusturi nelalocul lor la majoritatea celor înșirate pe fundurile de lemn, legume de retail (unele nici măcar tăiate proaspăt), chifle congelate, de Macrameux. Serios, era să ne oprim și să declarăm seara greșită. Nimic din promisiunea locului nu părea să se regăsească în gustările (altfel gigantice) care ajunseseră pe masă. N-am mâncat un sfert din porțiile respective.

Dar am insistat. Pentru că așa practic eu self-cobai-ingul. Și am cerut ciorbe. Nu, nu toate ciorbele din meniu erau disponibile. Am fi vrut să încercă supa de usturoi, dar lipsea. Eu eram deja croit pe ciorba de burtă, amicul a cerut o lipovenească. Ei bine, nu prea am avut reproșuri la niciuna dintre ele. M-am bucurat sincer să descopăr că ciorba mea e din burtă crudă și nu prefiartă (dacă m-am păcălit, nu mai mănânc niciodată ciorbă de burtă), ca majoritatea ciorbelor din București, că e îngroșată corect, că are gust serios. Am gustat și din „lipovenească”, avea gust bun, carnea era lângă, pe fundul de lemn. Doar mămăliga n-avea absolut nicio treabă (făcută prost, nesărată, din mălai netrebnic), dar nu ne-am împiedicat în detalii.

Și am insistat. Văzusem în meniu un antricot maturat. Nu-l aveau, dar ne-au propus un T-bone. Tot maturat. Ptiu, drace! Lângă el am cerut „Epoca de carne”, o namilă de porție cu cârnați de casă, ceafă, coaste confiate (!), niște fleică, murături, mujdei și (mdeah…) mămăliga aceea. Hai cu T-bone (rare!) la bodega țărănească de la Hala Traian! A venit medium, dar calitatea cărnii a salvat magna cum laude potențialul dezastru. Extraordinar de gustos (eu nu sunt un mare fan al cărnii maturate tocmai din pricină că mi se pare că tocmai gustul pălește în proces), suculent, cu osul la locul lui, cu grăsimea corect „rendată”. Minunat! Cu ceva legume grătărite excesiv și inestetic pe lângă, dar iar nu ne-am blocat în detalii.

„Epoca de carne” a fost și el un platou plăcut surprinzător. Cârnații – năucitor de buni, excelent potrivit de grași, asezonați perfect, gătiți exact așa cum mi i-aș fi dorit dacă m-ar fi întrebat înainte. Coastele – da, sunt vreo 80% convins că erau confiate. Poate puțin prea uscate pe grătar la final, dar foarte foarte gustoase. Fleica și ceafa erau crud afumate și apoi fripte, parcă prea „mezelicoase” și sărate pentru mine, nu le fac o vină din cauza asta. Murăturile clar de putină și mămăliga aceea…în fine…

A fost amuzant, amicul meu a cerut un cuțit de friptură pentru Mr. T, așa că a primit un cuțit…de bucătărie, cu mâner de inox și lama de vreo 22 de centimetri. S-a descurcat, că ține și el cuțitul în mână de vreo doi-trei ani. La final am primit cremă de zahăr ars înaltă de vreo trei degete, su sirop subțiat cu lămâie și gustul ăla de melancolie. Serios, am gustat o singură linguriță, mi-am strâns botnița până la ultima gaură, dar tot m-am prins că e cremă de zahăr ars, fără nicio legătură cu vreun creme brulee.

Știți cum e La Han La Traian? Aseară erau pe la mese oameni ai zonei, în maieu, șort de fâș și șlapi, dar la fel de ușor aș fi putut zări pe sub streșini câte un academician cu cracul ud, câte o fostă glorie a medicinei tranchilizată și bâzâită de muște, vreun interlop tatuat cu „Moby-Dick” sau vreun poet înamorat, ciugulind îmbujorat batog, ochi în ochi cu vreo balerină ușor trecută. Nu e vreun local cu pretenții de fine dining, nu e nici pentru „gurmeți” fonfăiți, nici pentru doamna de la Resurse. E, mai degrabă, loc de porceală cu mâncare de băieți fără pretenții și pentru fete care admit că uneori râgâie. Pentru ceea ce vrea el să fie, cred că e aproape ok. Dar primejdiile în România sunt aceleași pentru localurile de orice nivel: capacitatea echipei de a menține constantă și de a îmbunătăți calitatea demersului culinar, riscul de a se popula cu personaje din categorii mult prea diferite de clienți, fluxul mare de personal veșnic pe picior de plecare etc.

Înțeleg că afacerea e soră bună, prin investitor majoritar, cu „La ceaune”, un loc din Pitești unde eu am mâncat o singură dată și nu mi-a plăcut. Pe cale de consecință, „La Han La Traian” e văr cu „Berăria H”, o groapă culinară pe care mi-aș dori, pentru binele lor, să n-o imite niciodată.

(sursă foto)

Decembrie, ultimul bal :) Găsiţi tot ce vă trebuie în tabelul de mai jos. Nu uitaţi că existăm şi după orele prânzului, până seara, şi în weekend-uri. Dacă încă nu v-aţi plănuit petrecerea de sfârşit de an alături de colegi sau prieteni, Kopel’s e locul perfect pentru 30-50 de persoane la un astfel de eveniment. Pentru detalii şi rezervări, deja celebrul 0740890961. Să vă fie iarna gustoasă!

Salutare! Iată planificarea meniului de prânz al Kopel’s Restaurant pentru luna noiembrie. Clic pe imagine pentru vizualizare optimă.

Clic pe imagine pentru vizualizare optimă. Deja 1 februarie… Ne păstrăm obiceiul de care ne-am molipsit la începutul anului şi vă propunem spre studiu :) meniul de prânz al lunii februarie. În mare, sunt numai şapte note pe portativ, cu care încercăm să jonglăm cât mai graţios :) Dacă în cazul supelor/ciorbelor cu carne natura prânzului (ca ofertă specială permanentă) şi numărul ingredientelor pe care le avem la dispoziţie (dictat şi de preferinţele verificate până acum ale oaspeţilor noştri de la prânz) ne limitează destul de mult şi ne obligă să repetăm unele reţete săptămânal, altele – la zece zile sau două săptămâni, în cazul felului principal avem câteva propuneri pe care nu le-am pus pe masă luna trecută. În secţiunea meniului vegetarian sunt foarte puţine reţete repetate pe parcursul întregii luni, ceea ce sperăm să-i bucure pe aceia dintre voi care se bucură de mai multă diversitate. Dacă sunt preparate pe care le-aţi dori inserate în meniul lunilor viitoare, primim bucuroşi propunerile voastre atâta vreme cât întrunim două condiţii: oferta sezonieră şi adresabilitatea respectivelor preparate. Ne-am dori şi noi supă cremă de roşii în toiul iernii, însă decât să o facem din roşii de plastic, mai bine aşteptăm vara. Ne-am dori şi noi cremă de sparanghel măcar de două ori pe lună, dar decât să o facem din conserve sau la un preţ prohibitiv, mai bine rămânem cu picioarele pe pământ. Ne-am dori şi noi un borş sfânt de peşte, dar ce păcat că ar trebui s-o mâncăm noi, în bucătărie, din lipsă de cerere motivantă… Un februarie foarte bisect vă dorim. Şi poftă bună! ;)

Bine v-am regăsit! Să aveţi un 2012 enervant de sănătos, de prosper şi de amuzant! :) Anul ăsta am decis să vă facem multe surprize plăcute şi ţinem musai să vi le dezvăluim încă din prima zi în care lucrăm cu motoare şi cuptoare la maximum. Aşadar, ca să nu ne mai chinuim în fiecare zi cu telefoane şi sms-uri şi pentru o mai bună organizare, iată! Meniul de prânz pentru fiecare zi, până la finalul lunii ianuarie. Clic pe imagine, studiaţi, analizaţi, păpaţi şi…mai poftiţi pe la noi! ;)