– Ca, in Bucuresti, indiferent cit de aproape ai locui de serviciu, tot o ora si jumatate faci pe drum la intoarcerea acasa daca te incapatinezi sa mergi cu masina;
– Ca, indiferent de cit de misto erau „la vremea lor”, fostele gagici pe care le intilnesti in multimea de masini sint
DREPT LA REPLICA. Badaul s-a disculpat. Dormea, nu se scirma in nas. Pina prezinta dovada somnului (trebuie sa aiba el insusi inregistrarea, este imposibil sa n-o fi pastrat), cele doua variante pot coexista. Ce-i drept, mare diferenta, boieri dumneavoastra.
Am aflat de aici si de aici ca unu’, balau, budau, balalau, labau…in fine, unu’, cu o asociatie a consumatorilor de media (ciudat, eu consum, dar nu sint in asociatia asta si nici n-am de gind) baga monitorizare la bloguri fara sa-l fi intrebat nimeni cit e ceasul. Adica se erijeaza el si asociatia lui in aparator al drepturilor de autor dpdv content online pe bloguri. Am ajuns, prin bunavointa altora, la epicentrul acestei gogorite si, la commenturi, i-am vazut fetisoara initiatorului. Si l-am recunoscut.
Sa fi fost prin 2002. Cristoiul inca domnea la televiziunea lui, inca, Prigoana. Platoul de stiri privea prin ochean piclos in coridorul de trecere din redactie si catre masa editorilor. Era vremea cind oricine putea deveni „vedeta” daca isi facea de lucru la acea masa ori pe coridor. Treceai pe-acolo in timpul emisiei si aveai sansa de a mai adauga o pietricica la propria posteritate. Vorba poetului „Treceau barbati, treceau femei si uruiau trasuri pe strada, soldati treceau facind parada…”
Ei bine, posteritatea avea sa ii fie mama vitrega lui balalau asta mic. Intrucit la un buletin de stiri al realitatii lu’ cristoiu, tinarul proaspat jurnalau avea sa intre in istorie.
Design realizat de
Cele mai voi