Sînt convins că, măcar pentru o parte din bloggerii care în campania asta au scris la greu pe teme politice ori doar au oferit spaţii publicitare pentru candidaţi, politica reprezintă un miraj mai mult decît atrăgător. Şi mai sînt convins că, in 2012, unii dintre ei se vor regăsi pe listele de candidaţi. Ăsta n-ar fi un lucru chiar rău dacă n-o vor face, ca şi majoritatea celorlalţi, din poftă de putere şi din nevoie de căpătuială.
De astăzi, in blogroll puteţi găsi „Lumea lui tati”. Atît.
Sînt cam multe adunate în ultimele două sau chiar trei săptămîni, dar despre multe dintre ele nici nu am cum să vorbesc, nici nu-mi face mare plăcere. Aşa că, deocamdată, cîte ceva de la filmarea clipului votezi.ro. Ştiu, imaginile vin foarte tîrziu, după ce majoritatea celor care au fost acolo probabil că au şi uitat episodul (glumesc), dar decît deloc, sînt bune şi mai tîrziu. Concluzia mea la toată treaba asta este că părţile bune au fost bune pentru că proiectul ăsta a fost sprijinit de mulţi oameni valoroşi, adică protagoniştii şi cei care au decis să ne ajute doar din prietenie sau pentru că le-a plăcut ideea. Restul contează mai puţin. Zic eu.
Cătălin Bugean într-o relaţie de live streamingcu Pyuric
Tudor Muscalu (pidjin.net) evoluînd la pămătuf
cînd viaţa lui Mircea Scărlătescu s-a complicat într-o seară
Asta din titlu este una dintre putinele trebi pe care limba latina reuseste sa le sedimenteze in scafirlia dragilor de scolari si cu precadere in a celor umanisti, alaturi de „filosofus non facit laba”, „amore, more, ore, re probantur amicitiae” sau „sic transit gloria mundi”, tradusa adesea in ‘Asa a trasnit-o pe Gloria la munte”, inca de la Grigore Bajenaru citire.
Hehe, uite cum ma fura vulpea cind degetele dau de taste intru dor de blogareala si uit ce era esential in articolasul asta. Faza e scurta: amore, more, ore, re, blogul pitipoancei nu mai e! A disparut, bre! S-a evaporat, s-a sters, s-a pierdut in neantul inefabil al voalurilor batute de vinturi peste nurii pofticiosi de soare si in cirliontii naraviti prin decolteul iubitului iberic. Au ramas valabile doar link-urile din contul ei de Picasa, lucru pe care l-am aflat de curins, cind redactorul unui important cotidian central m-a anuntat ca pregateste un articol despre fenomenul asistentelor si functionarelor cu apetit pentru Hi5 si aparitii provocatoare online.
Sa-i fie mersul agale si fara blog junei piariste. Zic. Later: Si, ca sa nu creada ca o vom da uitarii odata cu disparitia subita a jurnalului sau colorat si survolat de ciori, inseram pentru posteritate probabil ultima sa margica blogaristo-primarista aparuta inaintea decesului online. Ceva sigur s-a intimplat in cabinetul lui Sorin Oprescu pe aceasta tema si tare mi-e teama ca ilustrul nu s-a zgircit la calificative zemoase atunci cind o fia aflat intreaga tarasenie. Vai, sora mea…
Deocamdata imaginile. Vorbele, mai tirziu.
[youtube:http://www.youtube.com/watch?v=ETd7QwEEr3Y]
Imi e din ce in ce mai greu sa fac abstractie de faptul ca blogul asta arata nasol, ca interfata e pur si simplu respingatoare si ca ar trebui sa fac ceva cu ea. S-o schimb, s-o aranjez putin, sa-i dau o forma cit de cit atractiva. In noiembrie ar trebui sa se intimple ceva in sensul asta. Sare cineva priceput cu o propunere?
Ce tare ar fi daca din ce in ce mai multi oameni cu blog din Romania ar incepe sa bage la cap macar o parte din lucrurile deloc complicate pe care altii le-au inteles mai repede ori pe care au avut ocazia sa le experimenteze mai devreme! Unde mai pui ca oamenii astia nu tin doar pentru ei „tainele” succesului. O poveste aparent foarte simpla si pigmentata (eeeh?) cu mult umor, de la Cabral. Mecanismul si realitatile din spatele zelist, de la Catastif. O analiza incurajatoare si prietenoasa, de la Petreanu. Stiinta pura si tendinte sociale in blogging, de la Len. Necesitatea si forta comunitatilor, de la Bobby Voicu. Plus Manafu, acest „connecting people” al mai multor lumi ale comunicarii. Am reusit sa stau doar la prima sesiune. Despre celelalte sint convins ca au scris deja si ca vor scrie altii.
De la tetea, niste poze cam proaste. Earta-ma, baeti…
Habar n-aveam ca fostii colegi de la Zile si Nopti au lipit un blog destul de funny povestii lor pe cit de perseverente, pe-atit de interesante. „Zi-ne si Noua” suna bine ca declinare 2.0 pentru un brand care tine musai sa demonstreze ca afacerile cu nazuinte nationale nu se nasc doar la Bucuresti. Interesant flash-ul din stinga-sus (de la otaku). Neaparat sa vedeti si spotul, in partea din dreapta-sus a paginii. Pretty funky.
Dau in meteahna instigarilor la comment-uri si a intrebarilor aproape retorice, dar jur ca o fac cu scopuri nobile si nu pentru ca as alerga disperat dupa un dram de popularitate pentru blog. Ba chiar ii apreciez pe aceia care beneficiaza de o tona de raspunsuri de fiecare data cind deschid o noua tema de discutie. Da’ voi, astia trei-patru care mai treceti din cind in cind pe-aici, cititi bloguri business? Adica bloguri de companie, spatii de joaca pentru comunicare corporate informala, nu gazete de perete pentru umflat muschii sau pentru aberat cu gratie, in limbi noduroase, identice cu alea din comunicate, sau studiat-savante, cu pretentii scolastice. Voi cititi asa ceva? Va place unul anume in .ro? Aveti exemple interesante din .com? Sint nevoit sa exclud din cautari si blogurile agentiilor de publicitate in care, vorba unui cunoscut, „aia cu asta se ocupa”. Da, unele din categoria asta imi plac si mie. So? Ajutati si voi un neofit insetat de cunoastere :p!
Aproape 24,000 de vizualizari in Trilulilu si vreo 21,000 in YouTube. Pina acum. Dar apogeul a trecut, probabil ca in zilele urmatoare vor mai fi ecouri slabe. Spuneam intr-un articol precedent ca filmuletul cu „I Am What I Am” a suflat in pinze celui cu Elena Basescu. O spuneam pentru ca abia dupa linkul catre „Pregatit pentru export” de la Piticu, interesul pentru „Elena” a crescut vertiginos. Asa cum au uitat unii ca e firesc sa se intimple, radioul a aprins chibritul si in media traditionala. Nu am contabilizat nici link-urile (pe majoritatea le puteti vedea in comentariile de la insemnarile care au legatura cu subiectul), nici cite ziare au scris in versiunea hard copy sau online, nici cite dintre televiziuni au difuzat clipul. Celor care au facut-o si care au mai si spus de unde, ce si cum, sa le fie de bine, ca mie mi-a priit ;) De remarcat eforturile cititoarei mele, Anca ardeleanca, pe linga aceia care ori au uitat sa adauge si sursa, ori au preluat varianta Realitatea TV.
Apropo de televiziuni, doua minore: 1. Am vaga senzatie ca difuzarea clipului in emisia lui Mihai Gadea, postarea lui pe site-ul Antena 3, pe site-ul Jurnalului si linkul din GSP au avut un efect de tip „wag the dog„, adica distragerea atentiei dinspre „I Am What I Am„. 2. Editarea „Elenei” de catre cei de la Realitatea mi s-a parut un gest oarecum deplasat. Una peste alta, pentru mine a fost o experienta mai mult decit interesanta.
Multumesc.
Design realizat de
Cele mai voi