Posturi cu tagurile: "biserica"

Bine. A trecut o săptămână, mi-a trecut mare parte din furia pe care nu voiam s-o revărs pe pagina albă şi în ochii voştri, deci pot reveni asupra subiectului. Din păcate, în săptămâna care-a trecut nu aţi putut să mă ajutaţi cu răspunsuri. Mi-ar fi plăcut să primesc comentarii în care Preotul Alexandru Moţoc, de la Biserica „Sfânta Treime” din Bulevardul Lacul Tei, era zugrăvit ca un excelent om al spiritului, ca un duhovnic ireproşabil şi ca un tămăduitor de suflete, aşa cum tare m-aş bucura să-şi dorească să fie oricare slujitor al bisericii.

Dar n-am primit. N-am primit niciun mesaj care să-mi povestească despre pacea pe care Sfinţia Sa o aduce în gândul oamenilor atunci când stă de vorbă cu ei, despre harul său în a alina suferinţe ale sufletelor rătăcite, despre cât de abil ştie să aducă oamenii pe calea credinţei sau să-i convingă întru dumnezeire. N-am primit nimic din tot ceea ce mi-aş fi dorit să-mi infirme părerea despre Pr. Alexandru Moţoc.

Ce ne spune nouă Google despre Sfinţia Sa? Ne spune cam aşa:

Am mare nevoie de ajutorul vostru şi caut răspunsuri obiective la două întrebări (pentru moment). 1. Dacă aţi avut vreodată de-a face cu persoana din imagine, cum aţi putea descrie calitatea interacţiunii. 2. Dacă nu, ce vă inspiră figura personajului din imagine? Mă refer la experienţe personale, pe Google ştiu ce veţi găsi despre el. Promit să nu aştept prea mult şi să vă spun destul de repede de ce-mi trebuie informaţiile-astea. Mi-aţi fi de mare ajutor.

Sau „a vitraliilor”, cum este mai degrabă cunoscută. Ioan Botezătorul este şi patronul spiritual al oraşului. Pe scurt, despre biserică, am aflat că e cea mai lungă din Olanda (123 de metri), că e posibil ca prima construcţie de pe actuala suprafaţă a bisericii să dateze de pe la 1280 şi că forma de azi a bisericii, dispusă în cruce, este păstrată cu mult înainte de 1552, când un incendiu a devastat clădirea.

Vitraliile, adevărata comoară a bisericii, sunt 64 la număr şi înfăţişează scene biblice şi mai multe episoade din istoria Olandei. Ferestrele pictateale bisericii din Gouda reprezintă mai bine de jumătate din vitraliile de secol şaisprezece realizate în atelierele olandeze. Zece dintre vitralii conţin scene din viaţa Sfântului Ioan. Un altul, realizat după al doilea Război Mondial, înfăţişează chiar perioada în care vitraliile au fost scoase din ferestrele bisericii şi păstrate într-un loc mai sigur, de teama bombardamentelor.

În afară de toate astea şi de acurateţea picturilor pe sticlă, biserica deţine o orgă impresionantă, funcţională şi întreţinută permanent după construcţia ultimei variante, la mijlocul secolului trecut. Un spaţiu de o frumuseţe ieşită din comun, în care ţi-e mai mare dragul să caşti gura la ce-au fost unii oameni în stare să creeze şi alţii să întreţină cu grijă. Cîteva imagini, mai jos.

Unii dintre voi, cîţiva, probabil că ştiţi imaginea din stînga de prin aprilie, cînd vă întrebam ce vedeţi dimineaţa, cînd vă treziţi şi aruncaţi o privire pe fereastră. Mă alintam ca cioara în laţ că eu sînt privilegiat, am pile unde trebuie, intru în contact cu Bărbosu’ de la prima deschidere de ochi. Iluzii meschine, bre… Iete ce cur de ceaun de cositor mi-e dat să admir de-acum înainte. Ca să fie treaba treabă şi ca să ştiu clar cine cîştigă în toată afacerea asta. Viaţa e greu.