Şcoala de Coaching Mind Learners

joi, 8 ianuarie, 2015 la 12:06 pm

Cred în marea schimbare în bine a felului în care umanitatea simte, gândeşte şi acţionează, pornită din alegerea fiecăruia dintre noi între a fi şi a hrăni mai degrabă lumina din compoziţia noastră deopotrivă predispusă şi întunericului. Cred în legătura indisolubilă dintre performanţa profesională şi echilibrul personal favorizat de autocunoaştere şi de procesele concrete de învăţare despre a-ţi gestiona prorpiile frici, traume şi efectele lor pe termen lung. Cred în capacitatea fiecăruia dintre noi de a învăţa să identificăm oportunitatea şi lecţia pozitivă, ba chiar şi mecanismul practic prin care suntem în măsură să transformăm în avantaj fiecare piedică sau situaţie aparent potrivnică. Ştiu că fiecare secundă pe care o respirăm ne aduce oportunitatea de a deveni o versiune mai bună şi veşnic perfectibilă a ceea ce suntem. Şi mai ştiu că toate astea sunt contagioase.

Vă invit la Şcoala de Coaching Mind Learners.

Mind Learners

„Dezvoltare personală?” Pe bune?

sâmbătă, 19 iulie, 2014 la 7:13 pm

A-ți lua dezvoltarea în propriile mâini nu înseamnă, pentru mine, nimic altceva decât a alege să “cârmești” barca propriei vieți în direcția în care chiar îți dorești să se îndrepte, a-ți pune constant întrebări despre tine și lumea din jur, a fi dispus să înveți ceva din tot ce ți se întâmplă și a avea curajul să ceri ajutor atunci când simți că ai nevoie.

training day

Da, aud în ultimii ani atât de des şi din direcţii atât de stranii despre „dezvoltare personală”, încât nu e de mirare că o treabă mai mult decât utilă şi bună în esenţă s-a prăfuit şi s-a golit de sensuri  până la congruenţa totală cu ridicolul. My two cents:

  • „Gestul contează, nu funcţia părinţilor”. Poate că ar fi bine să te expui singur la descoperirea conceptelor reale şi funcţionale din spatele titulaturii în cauză. Dacă eu îţi spun „reducţie esenţială de ganglioni inghinali sublimată sous-vide”, datoria ta e să mă-ntrebi instantanEU (nu, INSTANT folosit ca adverb nu e formula corectă, ci o particulă maneloidă de limbă română presupusă): „Ce-i aia???”
  • „How to, x metode, y paşi, z mantre…” Fast food. Knorr/Magy dizolvat în apă. Treiînunu. Telemea din lapte. Praf de borş. Vin fiert la plic. Citate „inspiraţionale”. Mai vreţi? Proştii nu au niciodată timp. Pe asta se bazează perfidia vânzătorilor de rahat dublu rafinat. Indiferent de subiect sau domeniu, vânzătorul de gunoi va şti să-şi ambaleze în multe intenţii bune drumul (pe care-l alegi singur) spre dezechilibru alimentar, psihologic, social, fizic, vestimentar…
  • Mai multe întrebări decât răspunsuri. Să crape Jean-Baptiste Poquelin dacă nu e asta esenţa în autodezvoltare şi existenţă cât de cât pozitivă. Terapeuţii, consilierii, antrenorii, preparatorii adevăraţi de orice fel nu-ţi dau răspunsuri şi nu-ţi prescriu metode ori decizii de urmat, ci te ajută cu alte întrebări să-ţi găseşti singur răspunsurile şi să-ţi faci alegerile şi să ţi le asumi.

Alis a scris pe larg şi, după părerea mea, foarte util despre subiect, din perspectiva celui care are legătură cu domeniul, dar îl cunoaşte sub alte nume :)