TERMINOLOGIA MANIPULARII

ANARHÍSM s.n. 1. Stare de anarhie. 2. Curent politic şi social care neagă în genere orice putere de stat. ♦ Atitudine a anarhistului. – Din fr. anarchisme, rus. anarhizm, germ. Anarchismus.
ANARHÍSM n. Doctrină care preconizează suprimarea statului. /<fr. anarchisme
ANARHÍSM s.n. 1. Curent şi concepţie politică care neagă în genere orice putere de stat, orice organizare politică a societăţii. ♦ Atitudine de anarhist. 2. Stare de anarhie. [Cf. germ. Anarchismus, fr. anarchisme, rus. anarhizm].
ANARHÍSM s. n. 1. concepţie, mişcare social-politică extremistă care neagă necesitatea statului şi formele lui de organizare, a ordinii şi disciplinei sociale în general. 2. stare de anarhie. (< fr. anarchisme, rus. anarhizm, germ. Anarchismus)

ANARHÍST, -Ă, anarhişti, -ste, s.m. şi f. Partizan al anarhismului (1). ♦ (Adjectival) Caracteristic anarhismului (1). – Din fr. anarchiste, rus. anarhist, germ. Anarchist.
ANARHÍ//ST¹ ~stă (~şti, ~ste) Care ţine de anarhism; propriu anarhismului. /<fr. anarchiste
ANARHÍ//ST² ~stă (~şti, ~ste) m. şi f. Adept al anarhismului. /<fr. anarchiste
ANARHÍST, -Ă adj. Referitor la anarhism, propriu anarhismului. // s.m. şi f. Partizan al anarhismului. [Cf. germ. Anarchist, rus. anarhist, fr. anarchiste].
ANARHÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al anarhismului. (< fr. anarchiste, rus. anarhist, germ. Anarchist)

MILITÁNT, -Ă, militanţi, -te, adj., s.m. şi f. (Persoană) care militează, care luptă intens pentru un principiu, pentru o cauză, care desfăşoară o activitate intensă într-un domeniu social, politic, cultural; luptător, combatant. – Din fr. militant.
MILITÁN//T ~tă (~ţi, ~te) şi substantival Care militează; combatant. Politică ~tă. /<fr. militant
MILITÁNT, -Ă adj. Care militează pentru un principiu, pentru o cauză. // s.m. şi f. Luptător, combatant; activist. [Cf. fr. militant].
MILITÁNT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care militează; luptător, combatant. (< fr. militant)

dexonline.ro