Heroină pură: Subway Surfers

Da. Recunosc. Sunt pe substanţe interzise şi pe vicii grele. Am descoperit Subway Surfers – Moscow acum câteva zile (Natalia, ser condenado, diablo colombiano!) şi ştiu că voi v-aţi plictisit deja de el de acum câţiva ani. Dar hei! Shakespeare a scris în secolul al şaisprezecelea şi unii dintre noi, întârziaţii, abia acum îl citesc! :p OK?

Păi cred că nici pe cele mai funky pastile sau sulemeneli nazale n-aş avea trip-urile pe care mi le satisface Subway Surfers. Un flaifuşter cu ghidon sau un propulsor cu bretele care te poartă lungi secunde de orgasm extravaginomegalopteric şi curcubeic pe deasupra întregului depou moscovit nu cred să egaleze vreodată orice vor servi farmaciile de specialitate. Dacă nu v-aţi dat niciodată în viaţă cu placa pe acoperişul trenurilor, acumulând şi bănuţi de aur pentru asta, aţi trăit degeaba, vă zic. Dacă aveţi fantezii în care luaţi ditamai trenul în plină mufă şi apoi vă ridicaţi chicotind, aici e de voi.

De fiecare dată când te împiedici fie şi la modul fin, în urma ta apare poliţaiul care nici măcar nu contează de ce te urmăreşte dimpreună cu un câine absolut inutil, dar vesel nevoie mare de fiecare dată când o zbârceşti şi te înhaţă organu’. Şi ca să fie adicţia adicţie, pe măsură ce te ia Talpa Iadului, poţi să-ţi prelungeşti dozele: plutiri mai lungi pe cablurile electrice de deasupra trenurilor, timp mai lung pentru magnetul cu care aduni firfireii de pe toate cele trei linii de tren, indiferent pe care alergi, timp mai lung pentru başcheţii fermecaţi cu care, neniiiiiicăăăăăă!!!! sari peste trenuri şi peste tuneluri şi peste Dumnezeu dacă vrei tu!!! Rupe fâş, parol.