Blocăm şi noi ceva?
mail iunie
Îmi fac datoria să vă aduc aminte că nicio părere nimănui nu e general valabilă şi că tot demersul meu scris de pe acest blog este şi a fost tot timpul unul foarte personal şi destul de complex. De vindecare, de tranformare, de eliberare după ani mulţi de negări şi treceri cu vederea, de împărtăşire măcar pentru câteva secunde de reflecţie în tăvălugul atâtor şi atâtor griji sau insecurităţi în care vă desfăşuraţi existenţa. E drept, poate că nu am avut chiar o copilărie de basm, dar am depăşit, în sfârşit, stadiul de victimă perpetuă şi de etern abandonat. E un câştig recent şi un dar pe care încă îl primesc cu braţele, raţiunea şi sufletul larg deschise. Mă întorc în scris către acel trecut din ce în ce mai rar cu durere şi din ce în ce mai des cu convingerea că părţi din el îi pot ajuta pe alţii într-un proces asemănător fie doar şi tangeţial cu al meu sau în împlinirea dorinţei de a evita situaţii similare.
În ultimele luni, un personaj pe care nu mi-l doresc în nicio formulă printre obiceiurile zilnice şi pe care lucrez să-l neutralizez complet şi prin prisma urmelor adânci lăsate în mine de o interacţiune pe care n-am avut nici opţiunea şi nici puterea de a o evita se agaţă şi se autoinclude cu forţa în fiecare cuvânt pe cre-l scriu şi nu numai. Pe unii dintre voi a încercat să vă convingă, cu insinuări sau în cuvinte foarte puternice, că am probleme psihice, că mă droghez, că am furat, că sunt un gunoi. N-au fost evitaţi nici apropiaţii de pe contul meu „brazilian” de Facebook, nici mama celui mai bun prieten, nici măcar unii oameni care abia dacă au auzit de mine. O persoană apropiată a primit ameninţări cu moartea scrise negru pe alb, unele explicite, alte aproape amuzante, gen „mă concentrez telepatic şi te arunc în faţa metroului”… Despre prienii mei români de aici, ce să mai zic? Fotografii însuşite ilegal şi umplute de insulte, mesaje calomnioase, injurii. Aproape fiecare însemnare publicată aici, ajunge pe un timeline de Facebook cu comentarii tendenţioase şi uneori vulgare.
Am făcut ce mi-a stat în putinţă. Am blocat pagina de Facebook, am făcut zeci de raporate în care am reclamat practicile respective şi încălcările unor drepturi umane bazice, am blocat toate clasele de IP-uri alocate providerilor de Internet din ţara în care această persoană locuieşte, am ripostat, am rugat frumos, am tratat cu sarcasm, am cerut răspicat să nu mai fiu băgat în seamă. De azi, Analytics îmi raportează din aceeaşi ţară (de unde un singur utilizator are motivele sale să zăbovească, în medie, mai multe minute la fiecare intrare) un vizitator, acelaşi de fiecare dată, venit de pe un domeniu „unknown”, cu IP ascuns şi date neidentificabile. Chiar dacă pe pagina de Facebook şi pe Twitter v-am mai arătat câte o mostră, din decenţă nu v-am dezvăluit identitatea acestei persoane. Pentru că, în timp ce referirile mele la propriul trecut ar putea conţine date şi fapte care doar pentru o mână de oameni ar putea sugera identitatea respectivei persoane, eu şi cei din jurul meu suntem insultaţi în mod direct, cu nume şi uneori cu imagini.
Vă scriu încercând să aflu noi soluţii reale de rezolvare a acestei situaţii. Pentru că pur şi simplu m-am săturat şi m-am plictisit de toată treaba asta. Desigur, ştiu foarte bine că problema e tot la mine pentru că îmi dau voie ca toate aceste acte să mă afecteze şi să mă sâcâie, sunt conştient că rezolvarea este integral în puterea mea şi că voi ajunge şi acolo. Dar uite că încă nu am ajuns şi pe drumul ăsta am nevoie de puţin ajutor dacă priceperea voastră zice că există.
Cele mai voi