Posturi cu tagurile: "natura"

Am eu o treabă cu copacii. Mai ales cu cei foarte bătrâni, grei, împovăraţi de vremuri, care se încăpăţânează să stea încă vii, parcă spunând poveşti de când lumea cu crăpăturile lor şi cu porii lor bătrâni. E un breil energetic emoţionant în fiecare atingere aproape intimă a scoarţei lor care parcă respiră, care parcă întreabă… În maiestuosul parc al Palatului Pena, de la Sintra, parc pe care zău că l-am simţit mai aproape şi mai viu şi mai plin de vibraţii decât mi-au părut zidurile palatului şi urmele celor care l-au locuit.

L-am găsit. Nu ne-am îmbrăţişat. Nu ne-am privit prea mult. Nici măcar n-am petrecut mai mult de câteva secunde unul cu celălalt. Dar el este copacul meu chiar dacă nu ne vom mai vedea niciodată. El va fi într-un „aici” pe care-l voi putea duce cu mine în orice „oriunde”. Cred că am să-i scriu uneori.

Nu poţi să nu simţi pur şi simplu respect pentru iarba asta. Căci asta e bambusul. Un fir de iarbă care creşte cu între 20 şi 30 de centimetri în fiecare zi. Viaţa lui e aproape sesizabilă cu ochiul liber, poate că într-o zi am să stau să-l văd cum creşte. Lemn bun, lemn greu, lemn care parcă închide în el toată forţa vieţuirii sale umede chiar şi după ce s-a uscat şi a devenit parte dintr-o uşă sau alt obiect dintr-o casă. Îl simţi respirând calm, liniştit, protector, în structurile de rezistenţă ale bioconstrucţiilor sau în cele patru laturi ale unui pat simplu, dar făcut pentru câteva generaţii de odihnă şi de zburdălnicie.

Prea multe n-ar fi de spus, căci vorbele mi se par de prisos şi complet inexpresive în faţa vibraţei de care m-am bucura în faţa acestui spectacol al maiestuosului firesc al naturii. O oră şi jumătate dus, la fel la întoarcere, printre nuferi cărnoşi, „pui de apă”, clipoceli şi foşnete prietenoase. Între două ceruri. Sau între două ape? Căci, de la un moment încolo, nu mai ştii şi nici că mai vrei să înţelegi dacă cerul se oglindeşte în ape ori dacă râul însuşi dă sens şi curgere imensităţi cereşti. Într-o barcă de lemn înaltă de trei palme, motorizată cu sârg din pupa de Arilton, ghidul nostru quilombo de şaptesprezece ani, tăcut şi mare iubitor de cola.