MI-A MURIT DOBRIN.
Ma simt de parca mi-ar fi murit o ruda apropiata. De fiecare data cind un strain afla ca sint din Pitesti, sint slabe sanse ca respectivul sa nu aduca aminte de Dobrin sau de „ochii lui”, vestita (si atit de inofensiva) tuica „doua prune”. Va vine a crede ca nu l-am vazut niciodata „pe viu”? Nu sint nici microbist, nici tuicar. Si parca acum imi vine sa fiu macar un pic din amindoua. Cred ca toti argesenii se simt putin neamuri cu Dobrin.

Cele mai voi