CE ESTE ŞI DE CE EXISTĂ KOPEL’S RESTAURANT
Ok. O luăm de la capăt.
Numele meu este Viorel Copolovici. Mai pe lung, ca în buletin şi în alte acte, Viorel-Constantin Radu-Copolovici. Unde Radu nu e nume de botez, ci de însurătoare. Dar asta e altă poveste.
Piteştean. De structură umanistă. Absolvent al secţiei de Filologie a unui important şi prestigios liceu din Piteşti. Absolvent al Şcolii Superioare de Jurnalistică, promoţia 1998. Reorientat profesional către Comunicare încă din facultate. Am avut norocul incredibil de a învăţa o mulţime de chestii interesante despre Comunicare şi să fiu şi plătit pentru asta în Teatrul Masca, Radio Total, Antena 3, Media Pro Pictures.
Vaporean pentru o scurtă perioadă de timp. Consilier electoral de patru ori, fără a fi implicat politic. MC de prin 1998. Am făcut multe spoturi radio, am produs o emisiune pentru Realitatea TV, am făcut campanii la cheie, am condus franciza din Bucureşti a unei reviste de timp liber, am vândut flori şi ziare în vacanţele din liceu şi am inventat spălatul de parbrize în Piteşti, ocupaţie ce avea să devină un mare trend şi o importantă sursă de venituri pentru „culenii” din generaţia mea, în acea vară.
Găteam când eram copil, în bucătăria de acasă. Am gătit în facultate. De nevoie. Apoi am gătit pentru că eram burlac. După asta am gătit ca să-mi impresionez viitoarea actuală soţie. Prin 2007-2008 am început să gătesc constant, acasă. Am arătat şi altora poveştile mele culinare chiar pe acest blog. Pentru că mi-a plăcut şi pentru că articolele culinare au atras cititori, am început să gătesc zilnic.
La sfârşitul lui 2008 m-am reîntâlnit cu Dorin Boerescu şi în 2009 am făcut împreună „Prânzul din caserolă”, un blog dedicat conţinutului editorial culinar, în care fiecare încercare din bucătăria mea era explicată pas cu pas şi ilustrată cu imagini realizate chiar în timpul procesului de preparare. Le-am demonstrat cititorilor mei că gătitul acasă este sănătos, economic, creativ, relaxant şi generator de admiraţie.
Mulţi dintre cititorii mei au decis să se apuce de gătit mulţumită articolelor mele. Mulţi au repetat instrucţiunile mele în propria bucătărie şi s-au bucurat de rezultate. Unii au adus completări şi au creat variante noi, plecând de la propunerile mele. Apoi au început să mă întrebe unde ar putea gusta rezultatele muncii mele.
Întâi am făcut un mic turneu în sediile mai multor companii care deţineau o bucătărie utilată. Am gătit acolo pentru ei şi unora chiar le-a plăcut ce au mâncat. Apoi am organizat două seri dedicate cititorilor mei, în care am gătit în bucătăria unui restaurant din Bucureşti. La începutul anului 2010, cu o experienţă infimă în domeniul restauraţiei şi avându-l drept partener pe fratele meu, am preluat afacerea fostului restaurant Moft, din Strada Sirenelor nr. 87.
Kopel’s Restaurant a primit numele bunicului nostru evreu. Am bazat conceptul restaurantului pe experienţa noastră de clienţi şi mai ales pe ceea ce am vrut să nu li se întâmple niciodată viitorilor noştri clienţi. În bucătăria de la Kopel’s mă bucur de serviciile unor bucătari profesionişti, alături de carte lucrez cot la cot de foarte multe ori şi de la care învăţ zilnic câte ceva nou.
De zece luni, pregătim zilnic două variante de meniu de prânz, altele în fiecare zi, de luni până vineri. Suntem în orice moment pregătiţi să oferim clienţilor noştri majoritatea celor peste 60 de preparate existente în meniul a la carte. Nu gătim cu prafuri sau alte concentrate, nu congelăm muşchiul de vită, nu facem stocuri mari pentru a putea oferi de fiecare dată oaspeţilor noştri o experienţă memorabilă în sens pozitiv.
În articolele de mai sus, voi detalia modul de lucru şi regulile după care ne ghidăm la Kopel’s.
Toate bune!
Cele mai voi