Posturi cu tagurile: "despre altii"

Au admirat, au criticat, au plescait, s-au hincotit, si-au pus intrebari doar pentru a ne putea inmarmuri cu raspunsurile, si-au schimbat de citeva ori opiniile pe parcursul zilei, au pus literalmente botul la discursul despre soldatii romani din Afganistan, apoi s-au burzuluit, dupa ce li s-o fi spus ca, de fapt, alte dureri are romanul pe agenda lui Forest Gump asta clapaug. Cele doua broscute vinturiste au reusit sa ma plictiseasca profund cu dialogurile lor jucate in stil de brigada muncitoreasca.

Daca s-ar decerna la vreuna dintre multele taieri de mot cu jurnalisti si distinctia „Premiul Pentru Isterie in Jurnalism”, cu siguranta Dana Grecu s-ar abona la fiecare editie. Tonul, accentele, gesturile, ascutimile, stilul de a pune intrebari si intrebarile in sine imi inspira teama, ma fac sa cred ca, dintr-o clipa in alta, ceva rau urmeaza sa se intimple. Are cite o tendinta si cite un zgomot in fiecare inflexiune, este categorica si cind vorbeste despre galosi cu talpa de carton si cauta un simbol ascuns in absolut oricare dintre rindunicile ce-i survoleaza in stol coama blonda. Chiar si cind spune „multumesc”, parca ti-ar da un cap in gura. Poate sa-i gaseasca cineva butonul „on/off” si s-o reseteze din cind in cind?

Domnu’ regizor, io n-am studii de specialitate, da-mi place sa ma uit la televizor si la cinemau. Fac si io o rugaminte. De fapt doua. Cind regizati dumneavoastra ca si cum niste baieti sint filati de politie in timp ce-si cumpara marihuana si mai sugerati cum ca ar fi fotografiati de politisti, faceti dumneavoastra astfel incit, in aceeasi secventa, la contraplan, astia sa nu aiba in fata un mare zid de cladire care sa ne sugereze, la rindul lui, ca efectu’ de aparat foto n-are logica din directia aia.

Or fi americanii timpiti, dar nici noi n-am misca un deget ca sa indreptam niste erori grosolane. Ia priviti cum stie Casa Alba ca il cheama pe nea cutare asta de la Cotroceni sau pe orasul ala bananier, in care au ei o baza militara strategica. Un comunicta semnat de cea mai avizata sursa de comunicare a administratiei prezidentiale americane, adica biroul de presa al Casei Albe, da? Care se presupune a fi in strinsa legatura cu sursele administratiei prezidentiale romanesti, abilitate sa comunice la acest nivel, da? Clic foto.

sursa.

16:09 – Erorile au fost remediate.

Azi, pe la doisp’e juma’, la una dintre multele intersectii dinspre Alba Iulia spre Unirii. Stradute subtirele ca niste cosite de lungana intacta, ce brazdeaza la tot pasul Bulevardul Unirii, dinspre Nerva catre Hala Traian sau catre aiurea. Semafoare pe la toate colturile plus doi bostani reflectorizanti, cu cashchete, de forma patrata, cum scrie la regulament. Unul chiar linga semaforul pentru piedoni, altul – mai spre Unirii, cu fata catre Alba Iulia, adica obsevind trecerea de piedoni macar cu privirea periferica puhava.

Hai, Dane, ca macar te-am asezat intre ele, ca sa te simti si tu ca la threesome si sa ai o senzatie cit de cit placuta cind citesti rindurile de mai jos. N-am de ce sa scriu mare lucru, deci bucura-te intens. Bun. Care va sa zica stejar extrema urgenta pe teme de rating, motiv suficient de solid sa-ti umpli platoul de gunoi cit mai des. Asta inteleg, cit sa nu fac apologia profilului celor care te consuma. Aseara, insa, puteai sa nici nu mai vii la emisie.

Luni seara, Mihai Tatulici s-a destainuit colegilor de platou si telespectatorilor Realitatea TV. Mircea Dinescu a confirmat si a si intarit spusele utecistului.

Nu vad rostul inca unui comentariu la adresa celor spuse de Presedinte la intoarcerea de la Bruxelles. Pentru poporul votant, treaba asta nu este decit o alta anatema periculoasa, o noua asmutire a tiraniei majoritare. Basescu a pierdut Evenimentul Zilei sau e pe punctul de a-l pierde. Relativ recentele infuzii financiare neaose din ringierul elvetian nu au nici macar urme vagi de portocaliu. La Realitatea nu mai baleteaza chiar toata lumea, iar aceia care inca merg pe poante si dau gratios din degetele sint din ce in ce mai stravezii. Nu bun. Mai jos, o parabola cu sefu’, Cotofana Hoata si niste coreeni.

Uite un posibil raspuns la intrebarea „oare de ce n-o sa iasa tara asta prea curind din cacat?” Ma rog, mai am eu niste raspunsuri, da’ pina le reformulez academic, imi piere cheful. De observat descrierea companiei, descrierea jobului, salariul estimat si, mai ales, citi oameni s-au inscris deja. Nota bene: postul se cheama „Marketing si Relatii Clienti Manager” :D.

Din ce in ce mai ciudate meandrele presei tabloinde cu impact national devastator. Pentru mine, cititor neavizat, macheta de mai sus ar putea duce la concluzii cel putin halucinante. In primul rind, fara sa citesc nimic, ci doar luind seama la poze, e clar ca intre cei doi exista o relatie, poate chiar un conflict, data fiind pozitia duelistica a fotografiilor. Pe cel din stinga nu l-am mai vazut, dar pozitia privilegiata din macheta ma face sa cred ca, de data asta, el este subiectul principal. Deci prima concluzie subconstienta, cu doua variante posibile: fie Andreea Marin a pus-o din nou foarte bine, de data asta cu un medic bazat, fie are ceva de impartit cu un nene care pare a fi medic. Date fiind antecedentele, ambele ipoteze nu pot fi decit motive de bucurie. In primul caz, intelectualii atita vreme ignorati de farmecele divei isi pot vedea tagma razbunata. In a doua varianta, a conflictului, am putea reasufla usurati ca nu va trebui sa inghitim un nou episod al razboiului etern cu Mihaela Radulescu.