O BUCATĂ DE CARNE DE PORC NU-I O BUCATĂ DE CARNE DE VITĂ…

luni, 23 septembrie, 2013 la 4:20 pm

Vită falsă în China

Ştirea are vreo săptămână şi nu e nicidecum o premieră. Fraţii şi prietenii chinezi (da, bre, ăia care după atâta amar de ani de luat în gură bocanci de la omul alb îşi duc acum cu obstinaţie planul perfect de a deţine planeta şi de a-l pune pe omul alb cu nasul în ţărână) au reuşit performanţa de a „copia” carnea de vacă. Adică să facă vită din porc, ce nu pricepeţi? În fine, ştirea e şi cu detalii complete criminalistice, pentru amatorii de gen.

Parcă Nichita, bun prieten consumator, zicea undeva stupefiat despre ciudăţenia denumirilor din meniurile cârciumilor contemporane lui şi amintea de „picior de vacă a la porc”. Treaba asta cu falsurile chinezeşti mie mi-e foarte banal explicabilă. Chinezii înşişi, prin structura lor moleculară, sunt falşi prin definiţie. Or fi bune în afaceri şi în demersuri de autoprotecţie inexpresivitatea facială şi inegalabila lor capacitate de disimulare, dar esenţa acestor mari calităţi chinezeşti nu e nimic altceva decât falsitate umană pusă la rang de virtute. Ce mi-e că zic una şi gândesc alta, ce mi-e că vând rumeguş şi-i convng pe boi că-i aur curat? De acord, ca să aduci falsul la rang de artă şi să bazezi pe ea o bună parte din economia mondială, ai nevoie de istorie, tată… Ai nevoie de sute de generaţii de mincinoşi profesionişti şi de modificări genetice induse de la un brotac la altul, predate cu suport filosofic din tată-n mamă şi din surior în verişoară. Că uite-aşa se cucereşte lumea, hahalere europene ce suntem!

În fine… Potenţial avem şi noi, o scriu poeţii şi o cântă truverii, da’ dăm chix la finalizare.