RAPSODII DE IARNĂ
O treabă faină cu scrisul pe termen lung, des, pe subiecte momentane, este că uneori reciteşti şi nici măcar nu îţi aminteşti pasaje, fraze, stări de-atunci. Uneori e plăcut. Mi se întîmplă din cănd în cînd să mă trezesc noaptea şi să scriu. Alea sînt însemnările pe care le recunosc cel mai greu ca fiind scrise de mine dacă le revăd după cîteva luni. Acesta ar fi un exemplu.
Azi dimineaţă m-am întîlnit cu o doamnă care lucrează în Buftea. Unul dintre oamenii dragi, cu care am lucrat frumos, cu care am avut dialog constructiv şi care mi-a acceptat hachiţele pentru că, de fiecare dată, rezultatul interacţiunilor noastre a fost unul bun. Pentru noi şi pentru Buftea. Azi dimineaţă mi s-a pus un mare nod în gît. I-am luat obrajii în palme, minunîndu-mă că o văd, că vorbeşte, că şi ea se bucură să mă vadă.
I-am spus că e frumoasă pentru că aşa era. Şi pentru că venea înspre mine dintr-o parte foarte bună a vieţii mele. Şi ea mi-a zis că arăt bine. Normal, eram nebărbierit. Şi cînd m-a întrebat dacă sînt bine, am simţit că o face cu intensitate, că vrea să ştie, că îi pasă.

Cele mai voi