RHAPSODY IN WHITE

Sau paste in sos alb, cu fisii de vitel. Dar deh, trecem printr-o perioada presarata cu versuri de tot felul, asa ca sintem predispusi la fantezii prozodic-melodice.

Pulpa de vitel (cuminte). Jumatate de kilogram a fost cam multa, asa ca a dat prilejul retetei care urmeaza dupa asta. Curatat de pielite si de surplusul de grasime. Am folosit doar jumatate din ea. Taiata intii felii, pe latul fibrei, apoi fisii subtiri, cit mai subtiri. Prajite rapid (stir fried) in citeva linguri de ulei incins, cu care si un praf de piper. Daca vitelul e fraged, n-ar trebui sa dureze mai mult de un sfert de ora pina se patrunde. Cu cit bucatlele de carne sint mai mici, cu atit se prajeste mai repede si mai bine. Le-am scos intr-un castron si le-am lasat sa cugete pina am facut sosul.

Sosul…pe undeva intre bechamel si patru brinze. Adica am explorat prin frigider dupa resturi de brinza si la finalul expeditiei am trintit intr-o cratita (ei, da, bucatarii adevarati ar fi spus „in cratita pentru sos” si sint de acord cu ei ca un sos mai nobil nu se naste chiar in orice cratita iti pica in mina, ca altfel poate sa miroasa a ciorba) doua puncte urmatoarele: una bucata telemea de vaca de Huedin, vreo trei degete de brinza de burduf in scoarta de brad si vreo doua triunghiuri de brinza topita simpla.

Asta am gasit, cu asta m-am prezentat la aragaz. Le-am sindicalizat frateste cu o furculita, dupa care le-am topit in lapte. Ochiometric, da’ important este sa devina intii cremos, apoi ceva mai subtire pe masura ce adaugi lapte. Ne ferim de reguli, gatim dupa propriul gust, asa ca fiecare stie cel mai bine cit de gros ii place sosul alb pentru paste. La sfirsit am pus un praf ceva mai dibaci, combinat din nucsoara, scortisoara si chimen. La sosul alb nucsoara e suficienta daca nu va plac experimentele.

Am lasat sosul sa se gindeasca la ale lui cit am fiert pastele. Penne (cilindrice, zimtate, taiate diagonal in capete). In apa cu sare (aveam si apa minerala, dar o singura sticla, asa ca am baut-o), cit sa ramina oarecum „al dente”, adica sa nu se umfle ca la budinca. Strecurate si spalate cu apa rece cind s-au fiert.

Probabail ca sint in pana de imaginatie, dar le-am aranjat in caserola tot dupa modelul retetei anterioare. Adica forma cilindrica in mijlocul castronului, pastele in jurul ei. Am turnat sosul peste paste (l-am mai incalzit putin dupa ce am terminat cu pastele) si l-am lasat sa le prinda intre ele pe masura ce s-a racit. In forma am pus fisiile de carne, apoi alte citeva paste, apoi alte trei fisii, la suprafata. Toata treaba asta mi-a luat cam jumatate de ora cu totul.