BESTFEST – NELLY FURTADO

Sint convins ca Manu Chao a avut un recital extraordinar, ca nimeni nu se astepta sa tina atitia oameni in fata scenei, ca va cinta atit de mult si ca se va bucura de asemenea succes. Si ma las convins de toate astea dupa cele citeva minute in care am vazut arena fierbind in ritmuri indracite si dupa cele povestite de oamenii care nu s-au dezlipit de-acolo pina la finalul recitalului. In seara asta, insa, ramin la pararea ca superlativul s-a numit Nelly Furtado.

Am vazut un show impecabil din toate punctele de vedere, in care toata lumea a muncit cu toata fiinta pentru un rezultat absolut magnific. Nelly a fost in voce ireprosabila indiferent de pasaj, cu mult suflu indiferent de cit s-a miscat si cu un respect de invidiat (si de bagat la capetele altora) pentru public si pentru meserie. A fost net avantajata de numarul hiturilor recente, insa piesele mai vechi s-au bucurat de acelasi „tratament” atit din partea artistei, cit si din partea publicului foarte numeros.

Trupa a sunat cristal, zid, smanes, belea si ce calificative mai aveti voi la indemina. Absolut toate instrumentele si vocile aditionale s-au auzit perfect, cu exceptia citorva secunde in care basul o luase putin razna. Patru dansatori cit un intreg Riverdance, care au colorat exemplar tot spatiul din jurul artistei atunci cind s-a aflat in partea din fata. Imaginea perfectiunii a fost completata de o regie de lumini demna de orice alt mega-concert din lumea larga si, desigur, de publicul atit de frumos integrat in toata povestea.

Pur si simplu fara cusur. Am lasat req pozele si alte ambitii ieftine, am tacut, am privit si am ascultat.