CAPITOLUL XXV. SOSETE FLAUSATE.

Ei bine, uite ca pina la 25 de ani nu aflasem treaba asta cu sosetele flausate pe timp de vara. Ziceam intr-un capitol anterior (sau nu?) ca in prima luna am plutit pe coastele Australiei si Noii Zeelande. Cald, umezeala, cam nasol. Mai ales in Cairns si in Darwin, pe coasta de Nord a Australiei. Plecasem de-acasa cu sosete subtiri dedicate zonelor calde, bumbac (fin’ca la mine in casa nu prea s-au pomenit ciorapi de plastic) dar subtiri, „de vara”.

Asa ca nu mica mi-a fost mirarea sa vad localnicii echipati la patruj’ de grade cu sosete despre care acasa stiam ca le porti mai degraba in bocanc, pe munte, iarna, sa-ti tina…de cald! Groase, nene! Rasfrinte la glezna, flausate, de ma intrebam cum req rezista oamenii aia cu ele pe asa vipie. A fost si mai tragic cind, cautind sosete prin magazinele din porturi, chestiile-alea pe care eu le stiam ca fiind „sosete” lipseau cu desavirsire. Gaseam fie ceva mult prea fin pentru ce imi lipsea mie (de lux, pentru ocazii speciale), fie prosoapele-astea pe care le purtau aborigenii ca sa zic asa.

Ei bine, fortat de imprejurari, mi-am cumparat prima pereche flausata pe dinauntru. Si pentru ca le-am luat din magazinul de suveniruri „Wellington Canterbury”, am dat si o gramada de banuti pe ele. Dar am descoperit binefacerile unor astfel de accesorii de indata ce am inceput sa le port, bumbacul flausat functionind cu mare farmec in conditiile unor lungi zile incaltate. Sint si acum suporterul lor infocat, dar despre rugby tot nu am invatat mare lucru.