CAPITOLUL XVI. PATANII LA MEDICAL CENTER.

Am avut o relatie speciala cu acest loc de pe vas. Poate ca simpatia dintre noi s-a infiripat din momentul in care am descoperit ca la MC gaseai mereu prezervative gratuite, asta ca sa ne legam de capitolul anterior. Pe bancuta din sala de asteptare exista un castron de metal vesnic plin cu prezervative Durex. Imi innoiam mereu provizia, de fiecare data cind treceam prin dreptul usii deschise.

Cu personalul medical am avut multe afinitati, poate pentru simplul motiv ca oamenii de-acolo erau printre putinii specialisti in ceea ce faceau. Adica oameni care practicau meseria pentru care se pregatisera. O raritate pe vasele de croaziera, trebuie sa recunoastem. Purtam deseori discutii interesante cu oamenii de-acolo, britanici in majoritate. Erau foarte deschisi, fara preconceptiile uzuale privind tara de provenienta sau statutul social de pe vas.

O intimplare avea, insa, sa lege o relatia interesanta intre mine si cei de-acolo. Va spuneam la un moment dat ca mi-am asigurat o zi libera provocindu-mi o diaree. Stiam precis ca e unul dintre putinele cazuri in care te poti invirti de o zi libera. O astfel de boala poate fi contagioasa atrunci cind bolnavul intra in contact cu lucruri pe care le utilizeaza si ceilalti. Bun. La primele semne ma prezint la MC. Stam de vorba, ma palpeaza. Pun diagnosticul si ma pregatesc pentru o injectie. Asistenta era o englezoaica tare de treaba, ceva cam trecuta dar plina de viata si de pofte ascunse. Ma inteapa si in momentul in care scoate acul nu stiu cum face si se inteapa in deget.

Tragedie. Surioara intra in panica, se inverzeste si isi aplica un garou puternic peste antebrat. Dupa asta urmeaza o serie de intrebari complete despre orientarile mele sexuale, despre sex neprotejat si asa mai departe. Eu raspund candid ca sint straight si ca nu am facut sex neprotejat de mai bine de sase luni. Bun. Imi iau pe loc singe pentru analize la bord, urmind ca pentru cele mai complicate sa trimita mostra in primul port. Asistenta plingea in hohote, incercind sa inteleaga cum i s-a putut intimpla asa ceva dupa mai bine de 15 ani de meserie fara incidente.

Incordare, suspans. Dupa aproximativ jumatate de ora, medicul sef vine din laborator zimbind si imi spune „you have the blood of a new born child”. Sa ma scurg de pe scaun, nu alta. Nu aveam absolut nici un indiciu de boala cit de mica in singe. Asistenta nu s-a abtinut sa nu ma ia in brate pe loc. Stiam ca mnai avea multe sa imi spuna, asa ca am continuat imbratisarile in aceeasi seara, in linistea cabinei in care locuia singura…