FRIGANELELE DIN 2009
Anul trecut, cam tot pe vremea asta, vă povesteam în De Gustibus despre porţia anuală de friganele / French Toast. Nu ştiu de ce le fac într-una dintre primele zile ale anului. Sigur, nu le repet în timpul anului pentru că sînt, totuşi, o extravaganţă calorică demnă de…evitat. Cheful de ele în zilele libere de după anul nou este, probabil, îmboldit de „ceva dulce, cald, dar nu prea complicat şi să nu semene cu nimic din ce tocmai mi-a trecut pe sub nas în ultima săptămînă”. Ha? Mda, e posibil să mai existe şi alte motive… De anul ăsta, doar poza. La specificaţiile tehnice n-am schimbat nimic. Doar un praf de scorţişoară în lapte ar fi amănuntul nou. Şi foarte puţin ulei pentru prăjit. Teflonul e tata lor.
Dear, sa le faci in ghee. Nu se compara cu prajitul in ulei. Punctul de ardere al gheei este foarte ridicat, ceea ce face ca friganeaua sa isi pastreze aroma si substanta! Fa doar o incercare si nu vei mai gati cu altceva decit cu ghee! Plus…: no fat!
Gratie!
got it. merci de pont. mi-au plăcut mai ales cele făcute direct pe teflon, fără urmă de ulei. Dar ghee sounds really interesting.