CAPITOLUL VIII. COLEGII DE CABINA.

Care va sa zica. Un sloven. Un baiat tare simpatic si de bun simt in prima faza, care avea sa se demonstreze a fi o jigodie intriganta si nesimtita. Un ungur. Homosexual. Extrem de ingrijit si de curat, dar cu un comportament perfid. Un mexican. Bisexual. Un tip cultivat, printre putinii mexicani cu studii pe care i-am intilnit printre cei care formau echipajul. Pina in final destul de perfid si de alunecos.

Spre finalul contractului a aparut un alt mexican, despre care va voi spune mai multe.Antonio era tipul de jigodie de periferie, cu multiple taieturi pe brate si pe corp. Murdar, vesnic pus pe scandal mai ales cind o lua pe ulei cu diverse licori. Venea in cabina dupa sesiuni de alcoolizare profunda si isi aducea aminte de toti dusmanii lui de la nastere pina la momentul vorbirii. Fusese deseori trimis acasa in contractele anterioare, dar reprimit multumita sistemului de recrutare
din Mexic si convenabilitatii celor veniti din acea zona. Daca ii spuneam sa se spele, ma ameninta cu moartea. Daca il rugam sa nu mai vina beat in cabina, ma ameninta cu moartea. Cam asta era reactia de fiecare data. „Muerto”, „puta madre”, „cinga tu madre” si alte good words pe care le-am aprofundat in cele opt luni.Cu el am avut un episod extrem de neplacut.

Exasperat de amenintari si injuraturi, am decis sa-i fac una lata. Dimineata semnam in biroul superiorului pe o foaia numita „tick on sheet”. Pentru ca PAS sa aiba o evidenta asupra orei la care ne miscam la lucru. Asa ca dupa o noapte de cosmar in care Pancho ne daduse un recital de cultura azteca violenta, am tras o linie in slotul lui si am scris cu pixul „late”. Dupa aproximativ o ora a venit in zona mea de la piscina si m-a lovit de fata cu pasagerii. N-am ripostat, insa ungurul homosexual s-a speriat si a raportat toul la superiori.Am ajuns toti in biroul 2nd purserului, un britanic. Cu surprindere aveam sa aflu ca eu eram cel vinovat in toata povestea. Fara comentarii.

Mai tirziu a mai aparut un roman, baiat fain cu care m-am inteles bine, printre putinii cu care mai vorbesc si astazi, din cind in cind, la telefon. Ne-am acoperit la multe faze, ne-am si certat, ne-am si pocnit intr-un moment de maxima
abrutizare psihica. Dar per total ne-am inteles bine.

Printre colegii de echipa a mai fost un ungur absolut pathetic, pe care l-am distrus psihic dupa ce mi-am dat seama ca ar face orice ca sa ma vada trimis acasa. Ajunsesem la performanta de a-l face sa plinga fara sa stie exact care era motivul. Se ducea sa ma raporteze si spunea ca nu ma mai suporta, dar nu putea spune exact de ce )) Mexicanul bisexual m-a turnat in repetate rinduri la protectorul lui pentru glumele destul de nesarate pe care le faceam pe seama disparitiilor lui nocturne in cuibusorul de la deck 4. Dar despre „protector”, in capitolul dedicat homosexualilor.