ACUM 13 ANI

1995…1995…Douazeci. Ceata groasa pe anii aia, zau. S-o luam sistematic. Eram de un an in Bucuresti. Asta e clar. Adica venisem in toamna lui ’94, sa ma fac om. Cred ca ’95 a fost anul cu cea mai mare cantitate de beutura din toata cariera mea de pina acum. Intr-un fel a fost bine ca s-a intimplat atunci, mi-am verificat limitele si am ajuns sa merg drept in viata in ultimii vreo zece ani. La propriu. Primul an de facultate a insemnat, pe de-o parte, intilnirea cu profesorii din SSJ care mi-au placut si in primul an mi-au placut majoritatea (Andrei Popescu, Mircea Toma, George Pruteanu, Ilie Serbanescu, Mihai Dinu, Andreea Deciu). Pe de alta parte. Pe de alta parte, intilnirea cu aia din anul II, cu care m-am tinut de marile hacuieli: Turcescu, Brancu, Cristi Niculescu, Florin Sasca, Dolly Ionescu, Laura Preda, Ioana Grindean si altii. Plus citiva din anul meu, bata-i norocul: Mara Banica, Cornel Svirlefus, Dan Popa, Luiza, Tibulac etc.

In anul ala stiu ca am avut primele incercari in presa scrisa, pe la Ziua si pe la Libertatea. Am facut cu Turcescu si cu inca un coleg de facultate un program saptaminal de doua ore la Radio Z, care pe vremea aia intra pe frecventa Fun Radio (67.8, banda est, eheeee…) patru ore pe zi si apartinea unuia care avea Romanoexport si multe alte firmulite mai mult sau mai putin securiste. Acolo i-am cunoscut pe Edy Gora si pe Alex Ferariu, astazi grizonat prezentator de stiri la A3. Era o emisie de doua ore, in care bagam intii vechituri de pe vinil, apoi venea „amfitrionul” cu o ora de metale foarte rele. O botezasem „A Hard Day’s Night” si n-aveam jingle de intro, dadeam de fiecare data inceputul piesei de pe vinil. Ce caterinca…

Mai erau niste companioni de hacuieli, o gascuta cu care ma amestecasem in vara lui ’94, la Costinesti. Cu ei am facut petrecerea de pomina din Club A, cind am implinit 20 de ani. Erau pe-acolo Elevu’ (sa-l odihneasca Bunul, a fost al doilea colocatar de apartament inchiriat in Bucuresti, s-a dus dintre noi acum citiva ani, prin Italia, intr-un accident de masina), Dodo, Viespescu, Ioana, Denisa. E…cu Ioana si Denisa a fost pozna mare, ca de Ioana tocmai fugeam si Denisa tocmai aparuse. Tin minte ca am coborit in Club direct de la radio, hotariti sa ne facem pulbere. Vin si votca.  Mai era si avocatu’ Cocaina, care pe la trei dimineata era hotarit sa scape de ceas, buletin si alte acareturi chiar acolo, pe Blanari, ca shine a’e nevo’e de asha sheva, buei?

Tin minte ca a doua zi m-am trezit PM, intr-o camera a caminului-hotel Tranzit, de unde tanti Denisa nu m-a lasat sa plec trei zile. A trebuit sa-mi aduc aminte sa merg atunci cind, intr-un tirziu, am plecat de-acolo. Denisa ar trebui sa fie avocat, dar cine naiba mai stie pe unde-o fi zburatacit-o viata?

PS: eu nu particip la concurs, dar tu? N-ai nici o scuza.