Arhiva pentru august, 2007

In drumul meu obisnuit de dimineata, un panou imi spune ca „reclama asta va fi aici si miine. tu?” Nu, dragi asiguratori sinistri, reclama voastra absolut jenanta va fi acolo fix atit cit va va permite „bugetul de outdoor” si „platforma de comunicare sezoniera”, adica in cel mai bun caz citeva luni. Eu voi trece si voi tot trece prin fata acelui panou, voi fi acelasi, iar reclama va fi alta si a altcuiva, cu un mesaj mai mult sau mai putin pervers decit al vostru.

Asa cum, daca ma gindesc sa mor MIINE,

Iar vorbesc despre mamifere pe care in general nu le iau in seama si despre care de obicei refuz sa scriu doar pentru a nu le multiplica irelevanta. Ia, mina sus cine n-a dat niciodata niciodata niciodata un telefon anonim! Ce faceam cu fratello cind eram mai mici si aveam telefon fix (deh, bunicu’ a fost dirigintele postelor din raionul Muscel, asa ca am avut telefon la Pitesti inca de pe vremea numerelor cu doua cifre…)?

Pai una clasica si preferata era aia cu Familia Buca. Alo, familia Buca? Da. Domnu’ Buca este? Da. Si doamna Buca? La telefon. Heheeeee…e tot curu’ acasa!!! Si inchideam. Dupa asta mai era treaba cu Familia Vulpe, Iepure, Ursu etc.. Alo, familia Vulpe? Da. Ati belit pula, aici e vinatoru’!!! Desigur, luam numerele din cartea de telefon, ca aveam si de-asta, editie adaugita in fiecare an. Astea care va sa zica erau de-a dreptul benigne. Mai tirziu, pe drumul pervertirii noastre, inventasem alta. Buna ziua, sint de la punctul termic. V-am sunat sa verificam daca

Ma grabesc sa va transmit starea euforica in care ma gasesc. Sure…e doar o alta zi de marti, m-am trezit in acelasi pat de care sint mindru, pe aceeasi saltea inteligenta care nu-mi dezamageste coloana nici dupa doi ani, linga aceeasi nevasta care se incapatineaza sa ma faca sa o iubesc de cinci ani. Mic dejun in fuga, converses, jeans, black shirt, sacul samsonite care ma face sa ma simt mai tinar si mai liber… Autocar la Buftea, decorurile pe care le stiu deja de ceva vreme, soare decent. Vedeti? Nimic special. Sa fie, oare, faptul ca mi-am reactivat walkman-ul sony de doi giga produs in „malaysia”? Ascultati / vedeti mai jos, poate se transmite…

Mi-am promis mie insumi mi ca n-o sa fac niciodata comentarii la adresa acestui individ, eroul articolului de mai jos si un extrem de vocal Mr. Nobody, a carui simpla vedere sau auzire imi provoaca repugna viscerala.  In consecinta am scos numele lui din articol, dar am convingerea ca unii dintre voi vor intelege lesne despre cine e vorba. Treaba mi s-a parut extrem de amuzanta si absolut definitorie pentru individul in cauza.

Colega mea, Roxana Crisan, va ofera aici o colectie de fotografii foarte tari din orasul in care eu era s-o mierlesc in 2001 :). Din pacate, la acea vreme nu am avut timp sa vad in detaliu orasul asta cit jumatate de Romania, asa ca mie mi-a facut o pofta teribila. Enjoy!

Cum o fi sa ai in Blogroll Orlando Nicoara, Zoso, Comanescu, Kapra, Bradut Ulmanu si sa postezi clipuri cu Morandi?

Dupa patru ani de snorkle banal si trist pe unde am apucat (mai mult in Marea Neagra, in care uneori mai vezi si cite un racusor in afara de buci si cutii de bere) am reusit sa iau prima lectie de Scuba. Pe cei de la Padi i-am intilnit pe plaja lui Costas Sarmas, la nici 100 de metri de Club Med Gregolimano, in Evia. (voi scrie despre Sarmas in pagina despre Agios Giorgios si Evia). De fapt Divingtravel si Padi sint intr-un fel de parteneriat in zona respectiva.

Caroline, Flo si Pablo – trei copii innebuniti dupa fundul marii, locul in care cred ca as putea sa traiesc lejer daca iau in calcul ca am stat si cite doua-trei ore cu teava-n gura, la o tacla cu tot ce misca sau ar fi putut sa miste in zonele cu vegetatie din apropierea malurilor grecesti. Care va sa zica un formular absolut nesuferit si enervant (care aproape ca imi stricase cheful de scufundat) cu trei semnaturi, dupa care o jumatate de ora de

Zilele trecute au fost primele petrecute pentru mai multa vreme in compania si in spatiul vital al unui aparat GPS. Este una dintre cele mai timpite si mai enervante creaturi pe care cineva si-ar putea dori sa o asocieze cu „vacanta” sau „relaxare”. Sint convins ca aceasta creatie perfida este rezultatul unor conspiratii la nivel mondial, rodul pudred al unor minti diabolice hotarite sa distruga pina si cele mai calme secunde din viata unui om.

In primul rind ca Nea MIO asta refuza sa-si recunoasca greselile, iar atunci cind e clar ca habar n-are pe ce lume se afla continua sa te lase sa crezi ca

Sa facem o socoteala simpla: din Golful Glifa (punctul de tranzit cu feribotul de pe Evia pe continent) pina la Kulata, localitatea de frontiera cu Bulgaria, via Salonic, doua taxe de autostrada, fiecare de cite doi euro. Inca cinci euro la intrarea in Bulgaria, tot taxe de drum, viniete etc. In total noua euroi. Sa mai fi fost inca o taxa de vreo doi euro la un moment dat, sa zicem cu marinimie unsprezece euro taxe de drum cu totul, vreme de peste o mie de kilometri. Comparind suma asta cu cei sase euro pe care-i dai pentru o suta de metri de pod la Ruse, mi se pare mai mult decit exagerat.

Unde mai pui ca, in afara de gropi si denivelari de „bun venit!”, personalul „auxiliar” de la pod este reprezentat de un aurolac jegos, rupt in cur, dar foarte autoritar si adinc patruns de misiunea lui in sector.

In primul rind salutari OMV, pe care l-am gasit la tot pasul pe toata longitudinea Bulgariei. La ducere au acceptat euro, la intoarcere nu prea, dar cert este ca m-am simtit oarecum in siguranta gasindu-le statiile la tot pasul. Tot in Bulgaria am intilnit si un Rompetrol destul de pipernicit. Bulgarii continua sa aiba Shell, dar le-am evitat cu mult respect si amintiri nu tocmai placute de pe vremea cind operau si in Romania. La greci am retinut CYCLON, care s-a combinat fara fasoane cu resturile de OMV din rezervor. Problema a aparut la AEGEAN, unde fara plumb de 100 a facut figuri si in pante, si pe drum drept.