Posturi cu tagurile: "travel"

Aici începe fotbalul în Bazilia. Cel puţin în Bahia, asta e o imagine care nu lipseşte din niciun sat, orăşel sau oraş prin care am trecut în ultimele luni. Aş fi putut fotografia asta în culori şi cu atribute identice în oricare dintre ele. Majoritatea fără pretenţi sau urme recente de administrare sistematizată. Nu-i mai puţin adevărat că, şi fără un astfel de spaţiu, brazilieni nu caută foarte multe motive să încingă o minge, fie că e vorba de o miuţă, de un fel de „două’şuna” în care nimeni nu e portar sau un foot-voley, la care sunt tătici şi intergalactici chiar şi la mişto, pe plajă sau în faţa casei. Am vrut să vă împărtăşesc gândul ăsta fugar şi culorile din imagini. Atât.

Grutta Torrinha. Localizare: satul Torrinha, în partea de NE a Parque National de Chapada Diamantina, Bahia, Brazilia, 12º 37′ 41″ latitudine S, 41º 36′ 13″ longitudine V. Superlative. O floare de aragonit clasată a doua în lume din punct de vedere al dimensiunii (foto 1). Gypsum transparente, structuri foarte rare în formă de ace translucide, pe o suprafaţă cu care aparent nu au puncte structurale comune (foto 2). Helicite cu forme care parcă sfidează gravitaţia, unele dintre ele conţinând irizaţii de minereuri feroase (foto 3). Cristale a căror structură foarte complexă le clasează printre rarităţi.

Accesibilă doar cu ghid localnic, conţine trei rute de vizitare şi un bonus (la achiziţionarea cu 90 R$/cuplu a turului complet, cu cele trei zone de interes), un salon al cristalelor aflat dincolo de marcajele cu bandă roşie. Am stat în total 2h45′, de la intrare până la ieşire, vizitând toate cele trei zone şi salonul-bonus. Nu sunt un obişnuit al peşterilor, deci aş aprecia gradul de dificultate peste medie, cu mai multe puncte dificile de traversare, sol alternativ nisip-rocă masivă măcinată din plafoanele saloanelor, pante alunecoase pe roci de mari dimensiuni, şlefuite de ape, unele saloane cu temperatură mai înaltă decât altele (temperatura medie din Torrinha este de aproximativ 23 de grade Celsius). Ghidul nostru, Wellington (foto 10), este unul dintre cei peste zece-douăzeci de băieţi care ştiu Torrinha cu ochi închişi. Au copilărit acolo, nu vorbesc engleză, dar sunt oameni care îşi respectă misiunea şi te ajută, la rândul lor, să respecţi legile peşterii. Ba chiar să-ţi ofere un moment absolut special, în care te poţi odihni câteva minute în limişte şi beznă totală, cu lanternele stinse. Torrinha nu este electrificată, din raţiuni de protejare a rarităţilor din interior. La cererea ghidului, tot din reaţiuni de protecţie fizică, imaginile 1, 5 şi 8 au fost realizate fără flash, la lumina lanternelor.

Asta e, deocamdată, imaginea care mie-mi place cel mai mult din tot ce am fotografiat în şapte luni în Brazilia. Surprinsă din mersul maşinii, pe la jumătatea drumului dintre Victoria de Conquista şi Lencois, Chapada Diamantina.