Posturi cu tagurile: "fun"

S-a născut o noţiune. Va face carieră.

Aşteptăm cu sufletul la gură noul shtow culinar, acum sub auspicii speciale :p

Tocmai am pierdut cu mare bucurie două ore uitându-mă la ghiduşia asta. Nu ştiu dacă sunt neapărat fan Eurovision, dar cred că m-am cam uitat la multe dintre ediţiile de prin ’80 încoace şi măcar în ultimii vreo zece ani pot să zic că m-am bucurat de amalgamul ăsta de sunete, culori, strădanie şi penibil, îmbătrânit şi decrepit ca format pentru tot ce înseamnă azi muzica, aşa cum o auzim la radio sau în concerte. Am vibrat şi cu românii, şi cu moldovenii, dar şi cu fiecare apariţie de-aiurea, ieşită din tiparele show-ului altfel destul de standardizat şi încorsetat.

Englezii îşi pun pe bună dreptate problema despre cum naiba poţi să câştigi finala Eurovision, căci ţara care a dat muzicii contemporane o grămadă de nume care au făcut istorie n-a reuşit să rupă juriile decât de câteva ori şi s-a încununat de jenă cu mult mai multe ocazii. Dincolod e toate astea, filmul ăsta de două ore e făcut admirabil şi e foarte foarte foarte amuzant din multe puncte de vedere, de la exemplificările „istorice” cu care-şi susţine „reţeta succesului” până la autoironia abundentă, de mare stil britanic. Am avut senzaţia că mă uit la o ediţie jubiliară de „Apropo TV” şi nici măcar nu mă număr printre aceia care se întristează aducându-şi aminte că nu au văzut o ediţie de-a lui Andi Moisescu de cel puţin doi ani. Content suculent, amuzant, bine scris şi foarte voios editat.

Cetăţeni, după toate semnele (care oricum „au fost tot timpul acolo”!) pe care industria online punct ro ni le indică de la începutul lui 2014, ca o împlinire programatică a analizelor de trend de la finalul lui 2013, până la sfârşitul anului vom asista la adevărate inovaţii revoluţionare în ceea ce priveşte dezvoltarea metodelor strategice şi formulelor de influenţare directă a consumului de conţinut online. Iată dovada clară:

(via, apud)

„Intră aici că nu-ţi vrem răul!” este, fără dubii, o premieră absolută şi un mare moment de cotitură în istoria foamei mistuitoare de trafic. Prin urmare, iată câteva sugestii vitale pentru viitorul apropiat al milogelii naţionale pentru clicuri.

• „Clic aici, trăi-ţ-ar familia!”
• „Citeşte aici, că ne dă afară!”
• „Intră aici, te rog ca pe Dumnezeu!”

În funcţie de domeniul vizat de ştirea „propagată”, de fiecare dată în exclusivitate, senzaţională şi de neratat, formulele de captare pot fi declinate creativ şi cât mai precis direcţionate, pentru o mai clară canalizare a publicului. Pentru ştiri medicale:

• „Clic aici, lovi-te-ar boalili!”
• „Vezi aici, dacă nu vrei să ţi se usuce vreju’!”
• „Bagă un ochi, crăpa-ţi-ar retina!” 
• „Intră aici, să-ţi coacă genunchiu’!”

Pentru ştiri economice:

• „Clic aici, săracule!”
• „Vezi aici, şefule la bani care eşti!”
• „Gineşte mai jos, chiparosule şi investitorule!”

Pentru ştiri despre biserică:

• „Citeşte asta ca să ajungi în rai!”
• „Vezi aici, că te afurisim!”
• „Clic aici, anafura cui te-a-nţărcat!”

Pentru ştiri din agricultură:

• „Clic aici, cucuruzu’ mumă-tii!”
• „Vezi aici, că nu iei boala vacii nebune!”
• „Intră aici ca să nu-ţi intre oile-n porumb, ca lu’ Moromete!”

Pentru alte domenii de interes, mai munciţi şi singuri, băi, stimaţi specialişti!

L-am găsit! E brazilian, are undeva pe la şaizeci şi ceva de ani şi habar n-am ce face în restul timpului. Îl găsesc uneori, spre înserat, pe Resende, plaja „mai pentru localnici” şi prima în ordinea lor cum vii dinspre oraş. Aruncă discul de câteva zeci de ori şi îl cam prinde de fiecare dată. Nu l-am văzut niciodată prin oraş, pe stradă, dar sigur locuieşte aici, îl văd de câteva luni bune şi restul localnicilor îl ştiu şi îl salută. Iote ce talent. Audio e Ana Carolina, cu „Elevador (Livor de esquecimento)”.

Antonio Eduard este unul dintre cei 2,100 de membri ai comunităţii Prânzul din Caserolă de pe Facebook. Azi am schimbat câteva vorbe şi mi-a destăinuit că „… ti-ai merita si unele injuraturi atunci cand imi pui stomacul pe jar cu cate o minunatie… Odata am scris o poezie despre sarmale si m-a injurat multa lume…”

Iată mostra de „neorealism gastronomic” în faţa căreia eu nu mai am absolut nimic de zis:

„te iubesc

distinsa doamna

coborata dintre timpuri,

prin aromele de toamna.

Iti ador mireasma sacra

si savoarea-ti epocala,

izul drag de varza acra…

silueta de vestala…

Te pastrez vesnic in minte.

Te iubesc

sarma fierbinte…”

PS: Unde mai pui că sensibilul consumator din imagine se ocupă în general de treburi la fel de gingaşe: garduri electrice.

[youtube:http://www.youtube.com/watch?v=EAYwbsQF1Ww]

Sunt aproape convins că Realitatea TV s-a inspirat de-aici când a creat campania „Noi vrem respect” :) Oldies but goldies…

[youtube:http://www.youtube.com/watch?v=iWAxmMdvKYU]

Filmat azi, pe un platou amenajat într-un showroom de mobilă din Bucureşti.

[youtube:http://www.youtube.com/watch?v=VOy1PK0oGTY]

Moment istoric, nespa? :) E o lume nebună out there, dudes! Şi chiar dacă prostioara mea cu Elena Băsescu (160,530 de vizualizări) n-a intrat în montajul ăsta, măcar mă pot lăuda că l-am întâlnit în persoană pe unul dintre protagoniştii filmului de mai jos. Phillip „Pacman” Chbeeb e la minutul 2:50. Cool, ain’t it?

[youtube:http://www.youtube.com/watch?v=BudhFVnN2o0]