Posturi cu tagurile: "televiziune"

Trista rau prima editia a show-ului pacatos a moderatorului cu acelasi nume :). Dupa seria de promo-uri care mi-au prom-is un show lejer, degajat, efervescent, am primit un plictis mai mult decit deazamagitor. Productia execrabila a reusit sa inhibe pina si pe unul dintre cei mai naturali oameni care apar frecvent la televizor in Romania. Dar, pentru ca iar vreau sa critic constructiv, o sa le iau pe rind.

Logo-ul show-ului – o mizerie made in antena, la intilnirea dintre martisor si genericul de la tragerea loto. Aici chiar nu pot fi constuctiv pentru ca la capitolul asta baietii din Baneasa n-au excelat si nu vor excela niciodata. Ce se naste din kitsch nu poate sa miroasa a packshot. Sunetul tragic si ecoul traditional din platourile antenei au transformat in foarte penibil o tristete de band si asa vai de mama lui. De prin ce statii de metrou s-or fi adunat baietasii aia, cine i-o fi adunat si cine i-o fi imbracat, numai pacatele producatorului pot sti. In plus, un show cu band intr-un platou fara aplaudaci seamana cu un latrat de ciine intr-o biserica. Finalurile seci, acompaniate de manevrele tremurate de la pupitrul de sunet, au facut experienta muzicala mai mult decit trista.

Probabil cel mai bun lucru care i s-ar fi putut intimpla antenei in ultimii ani. Multi ani. Fost membru al echipei „de aur” de la Playboy, un tip cu un umor fantastic, ajuns in fata camerei dintr-o pura intimplare. Un tip pe care eu pariez oricind. Mai nasol e ca, intre timp, mai multe maimute cu curu’ rosu s-au prins ca da bine sa fii prieten cu Capatos. Bafta, bre.

Dr. Frectie de la antena il initiaza pe Prof. Dr. George „Tohan” Pruteanu in teorii despre „emo” si „manga”. Asta e tifnos rau si intreaba cu oftica „ce legatura au astea cu tema pentru care m-ati invitat – influenta muzicii asupra generatiilor tinere?”. Ii face p’astia conformisti, e nervos, el n-are cercei in buric si nici tatuaje. „Vorbim despre descreierati, asta e o emisiune psihiatrica”.

Maimutoiul antenist cind nu viseaza, potriveste bucati din visele zilelor precedente si incearca sa le vinda drept informatii. Ca fost combatant de marketing electoral, va zic io ca la otv merge si mai ieftin de 15,000 ora. Cit despre 500,000 pentru candidatura propusa lui de catre un partid minuscul,

Fluturati de vinturile televiziunilor prin care au adastat, pe rind, dupa caderea temporara in dizgratie a lui Florin Calinescu, membrii gastii vechi, scociorite de acesta de prin ungherele anonimatului, par a se aduna cu totii la Prima TV. Parte din ei erau deja acolo, reuniti in jurul obositului Grig Chiroiu si al capodoperei umoristice de divizie judeteana, aceea cu soldati timpiti si femei nasoale. In anii petrecuti pe linga Calinescu, baietii respectivi n-au reusit sa invete nici comedie, nici actorie, ci au aprofundat o singura strategie care, pina in final, le-a adus avantaje dovedite: insistenta. Abia dupa vreo 400 de episoade, serialul a inceput, prin 2007, sa ia caimacul si mai obositului La Bloc, care intre timp zace undeva, in weekend, probabil incapabil sa-si mai acopere macar costurile de productie. Ramine, insa, un brand care inca asteapta o interventie chirurgicala fericita.

N-o cunosc pe Putty, nu-i citesc blogul, nu-mi place poza ei si, in general, nu-mi plac paroasele si nici astea cu poze studiate. Da’ cimpanzeul veninos din gura canalului si-a dat inca o data masura spoielii care-l defineste. N-a dat semne ca „ofmenandmice” i-ar spune ceva, ca i-ar face sa tresara vreo amintire literara. Posibil sa fi fost din cauza paralelismului sau fata de limba engleza, nascator de maimutareli cam ofticate,

Probabil ca mai multa lume si-a dat seama de aberatia din varianta anterioara a spotului cu Doroftei. Intre timp, logica a fost oarecum restabilita prin „cind e rece afara, ai nevoie de Actimel”.

Voiam sa scriu despre ea inca de cind am vazut (acum luni de zile, in companie selecta, dar cu capul picindu-mi de somn si plictis in repetate rinduri, cam penibile rinduri) filmul lui Nae Caranfil, care probabil ca se va lansa in mileniul asta. O stiam doar din „Mondenii”, insa rolul din „Restul e tacere” mi s-a parut cu adevarat proaspat si efervescent. Si chiar nu ma refer doar la cele citeva cadre in care i-am putut aprecia „dotarile”. Mi se pare o actrita cu un potential imens, care sper sa aiba sansa unei maturizari artistice pe masura talentului de care cu siguranta ca nu duce lipsa.

Anunt pe bune. Daca aveti p’acasa ori daca stiti vreo familie fericita posesoare de bebelus (pina in sase luni) de culoare (negru sau mulatru), dornica sa-si aduca progenitura pe calea afirmarii artistice cit mai devreme. Vorbim despre un spot publicitar pentru televiziune. Gasiti toate detaliile la stimabilul Mihai Ghior, docent in casting, mihaig@mediasat.ro, 0747040975. Grabiti-va! Mai multi beblusi, mai multe sanse de cistig!

Edit: s-a gasit.

Eu ma bucur pentru Capatos ca prinde prime-time-ul si m-as bucura sa-i iasa treaba asta pentru ca se pricepe foarte bine la ceea ce face. Dar daca imi spunea cineva acum jumatate de an ca nulitatile-alea doua, cu profiluri perfecte de copii sarmani, din Zimnicea, cu muci la nas si turul pantalonilor plin de smoala pusa tot de ei pe toboganul din fata blocului, vor primi o oferta din partea antenei, probabil ca l-as fi scuipat intre ochi. Si nu pentru ca m-ar deranja prezenta lor pe un tronson in care Dedu si Liptak nu au concurenta serioasa de ani de zile. Ci pentru ca va trebui de-acum sa ma lovesc peste tot de moacele lor mongoloide, de copii intarcati cu ura, prea devreme, pusi cu botul in strachina cu fasole de la sase luni si trimisi la furat pe canalul de epurare al urbei mentionate (cu simpatie) mai sus. O sa fiu nevoit sa le vad rinjetele de test Szondy in promo-uri, machete de presa, articole sulfuroase si cioc-shou-uri de auto-promo, bannere si panouri. Jale mare daca pina si astia au ajuns sa fie „ofertati”, „negociati” si „impachetati”. Tristi mai sintem daca, la asemenea puzderie de posturi TV, luam de la cei mai prosti si ne laudam apoi cu marile achizitii.