Vorbim la telefon. Vorbim mai mult sau mai puţin, după cum ne sînt nevoile şi obiceiurile. Am fost şi eu uneori doar o prelungire a telefonului de la ureche, uneori din nevoi, alteori din proaste obiceiuri. Telefon fix am avut în casă de cînd m-am născut. Noi am avut de-ăsta de cînd s-a inventat telefonia [...]
Pe Mihai Bravu, la parterul unui bloc. Cu furia locatarilor istorici isterici nu te pui, nene…
Nu ştiu ce nume să dau deocamdată tipului ăsta de întîmplări, aşa ce e bine să ştiţi de la început că invitaţii sînt activi. Adică nişte musafiri mai speciali, care-şi pun priceprea la muncă, în bucătăria aleasă prin rotaţie. Totul a pornit în primul rînd de la o dorinţă mai veche a mea, de a [...]
Mi-au căzut mănuşile lîngă maşină, în faţă la Billa. N-am observat. Am stat în magazin vreo 30 de minute. M-am prins că nu mai am mănuşi cînd m-am întors în parcare. Le caut şi nu-s. Dau să urc şi din spate vine un nene de vreo 45. Aţi pierdut nişte mănuşi? Cred că da. Uitaţi-le, [...]
Mergeţi cu metroul? Nu? Las’ că merg eu. E o lume pe care m-aş încumeta s-o fac mai bună. Spre exemplu aş monta un rînd de balustrade suplimentare, un fel de culoar marginal pentru aceia care încearcă să coboare atunci cînd cireada urcă. Cireada care urcă este întotdeauna mult mai mare, mai grăbită, mai în [...]
Criză? Avem! Probabil cel mai penibil guvern din istoria românească a tuturor timpurilor? Este! Pechinez de companie pe post de prim ministru? Prezent! Ehei, copiii moşului, trăim vremuri de puternice imbolduri creative şi ne aşteaptă multă caternică. Eu deschid cu asta:
Pe Mircea Stănescu l-am văzut o singură dată “live”, într-o vreme în care cred că era fericit. În 1997, pe la sfîrşit de ianuarie, pe aeroportul din Bangkok (un alt nume care mă duce cu gîndul la predestinări paroxistice), cu fratello, dinspre Singapore, după o cursă “deluxe” cu Singapore Airilines şi opt ore de escală [...]
Îmi place Corina Drăgotescu pentru că e ceva mai coerentă şi mai normală în discurs decît mulţi colegi de-ai ei. Ştie să-şi mascheze inteligent parti pris - urile, e clar că înclină şi ea, ca tot analistul imparţial, către propriile opţiuni, dar tot îmi place. De-asta m-am mirat s-o aud debitînd enormităţi aseară, la Realitatea. [...]
Vouă vi se întîmplă să citiţi prostia sau răutatea pe feţele oamenilor pe lîngă care treceţi pe stradă sau pe care-i vedeţi în jur? Cînd eram copil, o auzeam deseori pe sor’mea spunînd despre cîte cineva că “are stigmatul prostiei întipărit pe faţă”. Ce bine-ar fi să poţi vedea asta la toţi proştii… Numai că [...]
Aproape că-mi vine să mă reped la gîtul părinţilor care împing placizi cărucioare în care copiii molfăie merdenele, biscuiţi, pufuleţi, ciocolată şi alte mizerii menite să le ţină gura ocupată şi atenţia concentrată. Pe moment. Pe termen lung, bănuiesc că observă toată lumea rezultatele acestui program nutritiv de îndobitocire a naţiei. Ăştia sînt rude cu [...]
