Posturi cu tagurile: "muzica"

Un epilog foarte bun pentru un eveniment despre care se va vorbi multa vreme dupa incheierea lui. Deocamdata doar foto, revin si cu povestile cit pot de repede, in cursul zilei.

ROSS THE BOSS

Vorba unui prieten, sunete care ne-au armonizat copilaria. Si, vorba vocalistului, „daca voua va plac astea noi, noua ne plac mult alea vechi”. Surprinzator de multi copilasi devotati inversunarii luptatoare multumita unui sound care nici pe vremea mea nu trezise prea multe spirite in Romania.  Cind vad vreo trei sute de baieti si fete care stiu versuri Manowar pe de rost, parca imi licare o speranta ca poporu’ asta mai are o sansa :D. Ce pot sa zic despre Ross The Boss? Cind ai cintat o viata intreaga cu Manowar si iti faci propria ta gasca, doar n-o sa cinti ca Genesis, nu? Chiar daca s-a chinuit mult, vocalul n-a reusit decit sa-mi deschida pofta de reascultat vechile „arii” ale lui DeMaio. Ati observat cit de des o striga asta pe ma-sa in textul pieselor?

De la Emag!c citire:

Trupa Judas Priest va concerta vinerea aceasta pentru prima data in Romania, in cadul B’ESTFEST AFTERSHOCK. Membrii legendarei trupe au declarat recent ca regreta faptul ca nu au ajuns pana acum in Romania si ca sunt enuziasmati de concertul de vineri: “scuze ca nu am putut ajunge la voi pana acum, dar a venit in sfarsit momentul ca voi sa luati parte la experienta Priest, iar noi sa traim din plin ceea ce are Romania de oferit!”

In prima faza sa-mi saie ochii din gavane si mai multe nu. Adica stiam eu ca shogunatul se extinde cu repeziciune, da’ parca Mediafax nu intrase inca in carti. M-am lamurit dupa click, cind mi-am descoperit limba materna. Lista apare pe deflepparduk.com/tourmedia.html.

Cred ca recitalurile cu batrini apusi care au fost la un moment dat foarte buni incep sa-mi produca nemultumiri ce transcend aprecierile de natura muzicala si concertistica. De ce nu am putut sa-i vad la vremea lor? De ce n-am plecat din Romania imediat dupa ’90 sau macar cind am terminat liceul? De ce unii producatori de spectacole insista sa-mi puna in fata tavi largi cu exemplificari amenintatoare despre trecerea timpului?

Sint convins ca Manu Chao a avut un recital extraordinar, ca nimeni nu se astepta sa tina atitia oameni in fata scenei, ca va cinta atit de mult si ca se va bucura de asemenea succes. Si ma las convins de toate astea dupa cele citeva minute in care am vazut arena fierbind in ritmuri indracite si dupa cele povestite de oamenii care nu s-au dezlipit de-acolo pina la finalul recitalului. In seara asta, insa, ramin la pararea ca superlativul s-a numit Nelly Furtado.

O aparitie absolut relaxanta si aerisita, chiar daca putin cam prea „club” in mijlocul celorlalti protagonisti. Beat-ul atragatoarei blonde, fosta componenta a grupului Moloko, a adunat in fata scenei oameni cu mult chef de dans. Un show destul de reusit, in care personajul principal si cele doua dansatoare au tinut audienta treaza, rasplatind-o pentru decalarea de aproape 45 de minute fata de ora anuntata. Roisin Murphy isi cunoaste farmecele, si le foloseste din plin, dar nici din punct de vedere vocal nu sta rau deloc. Vestimentatii multe, schimbate la vedere, palarii futuriste, pelerine extraterestre, masina de vint, un combinezon transparent si mult, mult vibe. Foto mai jos.

Destul de mult public pentru o trupa cu un singur hit pe viata ei destul de scurta deocamdata. Sificient de tonici si de placuti cit sa incinga putin fetele imbujorate de aparitia blondului de la vitrina. Cu mici probleme tehnice la inceput, cu oarecare stingacie in prezenta scenica si cu suficient farmec pentru virsta lor si a auditoriului. Din pacate i-am parasit rapid, in favoarea interesantei Roisin Murphy. Foto mai jos.

A fost primul recital la care am ajuns in ce-a de-a treia zi de BESTFEST. Nefiind printre fructele pe care le combin eu cel mai bine pentru o salata muzicala apetisanta, probabil ca n-am reusit sa-i apreciez la justa lor valoare. Mi-au sunat a trupa de colegiu ceva mai evoluata, a baieti care au vrut sa mai cinte si dupa absolvire si care incearca sa demonstreze ca au evoluat, ca isi lucreaza sound-ul si ca, probabil, la un moment dat vor fi o trupa mare de tot. Lume destul de multa, fiind cotati chiar de catre organizatori ca numarul trei in topul importantei artistilor zilei. Destul de aratosi, cu un baterist peste media trupei si un vocalist care ori inca isi mai cauta drumul prin muzica, ori are vocea in schimbare. Sunet decent, nu stralucit. Foto mai jos.

Am uita sa-l intreb cum il cheama. Intii mi-a ciulit urechea cu un „Summertime” exemplar, executat mai mult in aparte, pentru colegii linga care astepta sa-i iasa clientii din oficiul starii civile. S-a prins ca-l ginesc si s-a apropiat zimbitor, cu mustiucul intre buze. Am crezut ca vrea sa-mi ceara bani, dar mi-am dat seama ca voia doar sa se simta si el bine la munca :). Si da-i cu Girl From Ipanema, One Note Samba si alte citeva „jobime” jucause, cu ochi stralucitori si bucurosi de admiratia nedisimulata a auditoriului. Cind mi-a mai spus si ca e pitestean, ca s-a nascut in tigania Popii Sapca si ca acum sta in Trivale, am conchis pentru sine ca Dumnezeu mi-a dat o simbata fericita. Multumesc. PS: Stiu ca veti observa si singuri, dar mi se pare senzationala comuniunea dintre saxofon si bratara ceasului.

Ori am eu o figura prietenoasa, ori abia acum constientizez avantajele sociale ale unei scule competente. Un lucru e clar: modelinele si vedetii au slabiciune la lentila si n-ai nevoie de ditai tunul ca sa te imprietenesti instantaneu cu ei. Ei simte, domnule. Simte pe loc mingiierea transfocatorului si stie ca, indiferent cit ar fi de departe, lentilele va surprinde starea lor intima de moment. Asa ca, incercati in alte mii de batalii inegale cu distanta focala, ei, vedetii si modelinii, se abandoneaza neconditionat declansatorului. Si asta nu doar o clipa sau doua, ci pina sint convinsi ca te-au servit cu profesionalism si ca nu mai stai cu diafragma pa ei.