Posturi cu tagurile: "muzica"

Drum fara peripetii, cam lung, cam plicticos, cam enervant pe la dragii vecini crescatori de castravetata. In ciuda celor cuceriti de albene si alte demonstratii de profesionalism turistic bulgaresc, ramin la parerea mea: Bulgaria e o tara uritica, bulgarii sint, in general, capatinosi, umbla in masini urite, au drumuri destul de proaste si stau in blocuri la fel de nasoale ca alea din Bucuresti. Nu vorbesc engleza si la OMV nu accepta euro decit daca dai peste o fata mai istetica, obisnuita cu paritatile aproximative dar serviabila si sprintara.

Revin obsesiv la taxa de pod Giurgiu-Ruse, cea mai scumpa dintre toate cele platite de la Bucuresti pina in Evia. Exceptind feribotul, desigur. Adica 9 euro pentru vai mama lui de pod, 5 euro vigneta pentru TOATA Bulgaria. La intrarea in Grecia, pe la Kulata, n-am platit nimic. Mai sitn niste taxe modice de autostrada miine, dar vi le spun la momntul potrivit.

Tot cu ocazia asta:

N-as avea mare lucru de zis despre „Faithless DJ Set” de aseara. Maxi Jazz a venit cu o treaba concreta, Insomnia Racing Team (parca) pe numele ei. Ca a iesit si de o muzichie la botu’ calului, mi se pare firesc. Dezamagire mare pentru kristalisti si bambooleze, taica a avut chef de joaca, a PUS muzica, nene. Nimic din toptanele de vaiburi europene care, daca nu trece vara mai repede, risca sa-mi ofileasca urechile cu lipsa lor de varietate. Asa ca funk, disco, rap si mult beat ragga, toate bune de puis hoitu’ in miscare. Nu tu catharsis, nu tu spasme si contractii de uzura trance…nimic. FUN! S-au dezmortit si stolurile de papagali in a doua parte, cind Sister Bliss a virat hotarit catre sunete mult mai albe si mai britanic filtrate.

Traditionalul „trai’tz’ar famelia!” merge catre echipa tehnica si mai ales catre aia care cica s-a ocupat de sunet la treaba asta. Pe o scara de la unu la zece, calificativul a fost „jalnic”. Pareri de rau si pentru parcul Izvor, acest mare loc viran din mijlocul orasului. Mai jos, citeva imagini cu taica, cu surioara si cu niste orori din public.

Papusica electrica s-a dedulcit la vaiburi carpatodanubianopontice, asa ca se intoarce. Pacat ca la Polivalenta, urasc sala aia din toate punctele de vedere.

Zic emag!cii: Roisin Murphy se va afla toamna aceasta pentru a doua oara in Romania! Dupa un show “electric” sustinut vara aceasta pe scena B’ESTFEST, in cea de-a treia zi a festivalului, Roisin Murphy revine la Bucuresti pentru un nou concert care va avea loc pe 5 noiembrie la Sala Polivalenta!

Dupa aproape 10 ani de la debutul ei in muzica alaturi de Mark Brydon in cadrul trupei Moloko, Roisin Murphy si-a inceput cariera solo ramanand in atentia iubitorilor de ritmuri trip-hop si electro-funk. Nonconformismul care o caracterizeaza si-a pus amprenta nu numai asupra stilului sau vestimentar ci si asupra muzicii, sound-ul noilor albume fiind unul inconfundabil, devenind in scurt timp reprezentativ pentru scena dance underground. “Ruby Blue”, promovat de single-urile „If We’re In Love” si „Sow into You”, a fost lansat in iunie 2005, piesa “Ruby Blue”, cea care a dat si titlul albumului, fiind inclusa si pe coloana sonora a serialului “Grey’s Anatomy”. Cel de-al doilea album al artistei, “Overpowered”, a aparut la sfarsitul anului 2007, la scurt timp dupa lansarea single-ului „Let Me Know”, in colaborare cu Groove Armada.

Uite ca o mai veche dorinta muzicala ardenta mi se va implini cu ajutorul inspiratilor bajeti de la EMAG!C.
Toamna aceasta, trupa americana THIEVERY CORPORATION va concerta pentru prima data in Romania in formula “completa”: 13 muzicieni pe aceiasi scena, intr-un super show live! Organizat de catre Emag!c Entertainment, spectacolul va avea loc pe 15 octombrie, la Sala Palatului din Bucuresti.

Nu pricep cum a reusit o tema atit de obosita sa reziste zeci de ani pe pozitia de simbol al perseverentei si al performantei. Eu vad doar gagicute in sincron, pe rotile, cu fustite-abajur si acadele in mina cind o aud.

Sint narcisist. Psihologul imi sopteste in casca: „narcisic”. Sa stiti ca asa e corect, cum zice psihologu’. Sau, de fapt, incerc sa ma desconsider mai putin. Ma recitesc si uneori chiar imi place de mine. Abia azi am inteles de ce Chirila a avut o reactie copilareasca atunci cind ne-am intilnit la Aftershock. Nu, nu pentru asta. Cu siguranta pentru asta. Azi am recitit-o si nu mi-a parut rau pentru nici un cuvintel. Aud ca Tudor munceste, ca e preocupat. Nu-l citesc, dar il vad in topuri, semn ca exprima. La TV nu l-am mai vazut de citeva luni, semn ca e bine.

Leapsa de la Tiribonflax care va sa zica… Nu dau si primesc rar asa ceva, da’ Tiri merita, ca-i draguta :). Sapte piese care-mi crapa creieru’ ciclic si rotativ…

Cind nu fac nimic. De fapt nu. Cind ar trebui sa fac diverse chestii si pierd vremea. Stiti? Faza aia in care stii precis ca faci orice altceva decit ceea ce trebuie? Cind o freci pe toate timpeniile de saituri, frunzaresti aiurea, nu citesti nimic si dead-line-urile chicotesc mirsav, incolacite in temnita a carei usa ruginita sta sa cada? Ei bine, asta-mi suna in cap, indiferent de anotimp:

Enervantul, ingimfatul, mincaul, fanfaronul, istericul de Brenciu. Rafinatul, sensibilul, amuzantul, nebunul, talentatul si dragul de Horia. Bai, e absolut imposibil sa-l pui pe-asta intre tonuri de gri. N-are cum sa-ti fie indiferent.

[youtube:http://youtube.com/watch?v=ABn4JSlr7Yo]

22 iulie 2008. Zi mare, de trecut la catastif. Pe la sase dimineata, pe nepregatite si dupa o zi foarte agitata, in lumea asta ciudatica a venit Toma Ceausescu. Sau Toma Ceausescu – Enedi? Nu conteaza, el sa fie sanatos si fericit, dimpreuna cu parintii lui destepti si frumosi (in ordinea asta :D), Tana si Adi. Nenea Vio ii baga in casti un cintecel pe care o sa-l inteleaga destul de repede.

Gary Jules-Mad World

Judas Priest – Painkiller