Posturi cu tagurile: "consumabile"

Sa fie asta doar o confirmare a idiosincraziei mele fata de liternet.ro sau a convingerii ca acolo zac o gramada de urdori cu pretentii literare si creier de porumbel? Stiu, ma repet. E o licenta.

Ma incearca sentimente contradictorii. Anul trecut m-am de-a dreptul extaziat in fata grecilor si a iscusintei lor de a te face fericit ca le dai banu’ din buzunar. Anul asta le-am vazut mai bine cusaturile, ba chiar mi-a displacut in citeva rinduri indolenta lor pe care anul trecut am tradus-o cu admiratie in respect de sine. Imi place de ei in continuare, dar deocamdata raminem prieteni. Semn ca nu ne racim de tot, o serie de imagini pe care am numit-o „Shooting Greeks”.

Sau „cum mi s-a demonstrat din nou ca brandul este creat si intretinut de oameni si nu de campanii”. Sau „cum am devenit bataia de joc a unor cretini cu pretentii”. Sau „cu Intersport, de la extaz la disperare”. Au trecut mai bine de 24 de ore de la ceea ce ar fi putut reprezenta o frumoasa poveste de brand care s-a sfirsit prost, asa ca intre timp am urzit mii de fraze, am cizelat injuraturi si am ascutit sofisme, mi-am rezolvat problema si m-am calmat. Asa ca acum pot scrie cit de cit detasat.

Prolog.

Nu mai intru de multa vreme in magazinele Intersport din Romania. Personalul plictisit si masurile croite dupa tipare chinezesti ma fac sa ma simt gras si inutil intr-o lume care tocmai pe mine, un supraponderal, ar trebui sa ma atraga prin cit mai multe metode. Trecem peste. Doamna are o dorinta veche si neindeplinita: patine cu rotile. Nu, nu roller blades! Roller skates! Old school! Classics! Doua roti in fata, doua in spate, frina in bot, gheata sau pantof din pilele. Nu le comandam online pentru ca habar n-avem daca sint comode si  daca nu se rup dupa doua ture. In Romania nici pomeneala de-asa ceva, deci cautam in Grecia.

Toti marii si micii regizori sustin cu abnegatie ca e cel mai greu sa lucrezi cu copii si cu animale. Niste sclifositi, vericule! Ia uite cum a stat Domnul Crab la cadru, de zici ca s-a nascut cu blitzu’ in ochii lui albastri ca marea si tubulari ca furnalu’ de la Arpechim. Pai aratati-mi si mie vreo modelina sau vreo remorca de pitic cu paru’ alb careia sa-i iasa din prima pozele pentru book, care sa emane atita naturalete cind i se lipeste prima oara lentila de nuri.

Despre Chalkida, orasul ce leaga continentul de Evia altfel decit cu feribotul, probabil ca voi scrie cite ceva intr-una din zilele viitoare. Deocamdata, o pitipoanca veritabila, surprinsa intr-un navalnic si smotocitor shopping spree. Da, m-a vazut, dar m-a vazut cam tirziu…

Da, titlul e la misto. Am identificat trei feluri in care poti primi calamar in Grecia. Cel mai simplu si mai nasol si mai diminutivat si mai vaduvit de respect raspunde la numele de “calamaraki”. Taiat inele, tavalit orbeste prin faina si pripit in grasime incinsa. Nu e rau, dar daca inca il mai ai in farfurie la zece minute dupa ce ti l-au adus fierbinte, se ineaca in ulei si tu impreuna cu el. Merge pe fast forward, linga o bere, musai cu salata ca sa nu dai pe spate de la atita prajeala.

A doua varianta ar fi “saganaki” style. Saganaki este, de fapt, brinza prajita pe gratar. Numele a fost imprumutat unei intregi serii de mincaruri cu sos. In principiu, peste brinza si inelele de calamar / crevetii / rondelele de caracatita etc. vine un sos de rosii abundent porcait cu ierburi aromatice. Dupa asta e posibil sa intre un pic la cuptor, de obicei intr-un vas de ceramica in care este si servit la masa. Combinatia e destul de reusita cel putin daca esti in cautarea unei variatii.

As fi putut sa scriu doar titlul si sa pun imaginile pentru ca asta e toata povestea. Langustinele sint mai mari decit crevetii si mai mici decit homarii. Sint lunguiete, suple, cu clesti delicati si din punct de vedere gastronomic isi duc existenta tot prin coada, ca multe alte vietati marine. Acasa nu prea cumpar daca nu le vad miscind si asta se intimpla foarte rar. Astea miscau virtos si unele erau pline de icre. Daca va stiti scrofulosi la creaturi rozalii cu clesti, mai bine nu dati click pe imagini.

Anul trecut, Ianis le-a facut pe un gratar de sirma, dublu, cu capac, ca sa le poata frige intinse. Acum Stela mi-a propus varianta cu ele fierte in apa de mare.

Dimineata lui Salonic miroase a cafea, a flori dulci din copacii de pe marginea strazilor, a piine proaspata.

Uite un oras normal. Salonic nu este nici vreo capitala, nici vreo statiune. Da, acum citiva ani a fost capitala culturala europeana, s-au pompat o gramada de bani in el, e departe de nebunia si agitatia Atenei dar nu e nici vreun satuc prin care sa treaca o masina la juma’ de ora. La zece dimineata, cafenelele sint pline cu localnici, terasele de pe trotuar – la fel. Oameni linistiti, la micul dejun, in drum spre munca. Traficul e ca si inexistent pina pe la 11-12.

Reiau povestea de unde o lasasem duminica seara, in receptia cu mult broadband fara fir. Anul trecut, in afara de multele bucurii ale unei prime intilniri cu Salonicul, la Hotel Park am gasit o premiera din punct de vedere gastronomic la micul dejun. French Toast. In combinatie cu inegalabilul iaurt grecesc, cu fructe din compot si alte de-ale gurii, friganelele de la Park au fost un adevarat landmark pentru experienta de-acum un an. Asta e, mincau si de(z)gustator cum ma aflu, in momentul in care am pus capul pe perna duminica seara, am inceput sa visez la ceea ce veti vedea mai jos. Asta asa, de incalzire pentru ce sper sa apuc sa scriu mai departe.

Park Hotel e in centrul orasului. Scriu in receptie, stau pe jos pentru ca masa e scunda. Sint conectat wireless, cu un euro si ceva pe ora, broadband massive. Receptionerul isi trage mucii, eu tusesc (am racit nasol vineri), el nu pricepe de ce req imi ai atit de mult treaba asta. Bell-boy-ul are o figura de romancier deziluzionat. Am editat pozele in camera, ca sa nu stau s-o fac online. Musteriii se retrag prin cotetele lor. Au mincat, s-au plimbat, orasul e viu chiar si la ora asta. Stampele si afisele de prin oras imi demonstreaza ca tinerii comunisti greci dorm putin si viseaza urit. Data trecuta, peretii erau plini de afisele ce anuntau un mare miting destul de rosu. Acum am dat de astea: