Posturi cu tagurile: "consumabile"

Pe cuvintul meu daca ma intereseaza cum suna A Bigger Bang! Miine seara vreau sa-mi amintesc versuri vechi si acorduri stiute, vreau sa-i vad cum req au rezistat cu atitea „dulcegarii” ale vietii nebune pe care au dus-o.

Citeam mai devreme la Zoso despre cum o multime de jurnalisti au preluat unii de la altii „band” in loc de „bang”. Oare oamenii astia nu si-au luat bilete? Sau nici macar nu si-au citit cu atentie acreditarile?

La fiecare concert MARE, momentul in care pun mina pe bilet e unic. Hirtia, holograma, numele concertului, logo-ul atit de cunoscut al trupei pe care o voi vedea live, toate astea sint prima scinteie a unui sentiment electric ce creste pina in momentul in care ii vad pe scena.  Am avut de mai multe ori parte de vizite in culisele unor concerte sau evenimente importante, de proximitatea mai mulor artisti, dar cel mai bine m-am simtit tot la concertele pe care le-am vazut din sala, din public. Asa voi fi si miine seara.  Pe gazon, cu prieteni linga mine si pe scena. 

Filmul se va lansa pe 5 octombrie. Mare parte din ceea ce vedeti in trailer s-a filmat in Romania, cu Media Pro Pictures, in prima jumatate a acestui an.

Intru extrem de rar in restaurantele la mama. Numai atunci cind nu mai am absolut nici o alta optiune, cind da cu furtuna, finetele ard si fintinile sint toate otravite. Asta pentru ca numarul tepelor luate in toate punctele de lucru ale acestei afaceri este direct proportional cu vizitele mele pe-acolo. Ba chiar il depaseste, daca tin cont ca niciodata n-a fost vorba de o singura gafa. Prin 2000 eram fan, mergeam in Barbu Vacarescu de fiecare data cind aveam ocazia. In ultimii ani, insa, am avut de fiecare data ghinion: lipsuri din meniu, pahare ciobite, mizerii in ciorba, personal nesimtit, sefi de sala incapabili, „scapari” la nota de plata si asa mai departe.

Tin minte ca exact in 2000 am patit una foarte simpatica.

A se vizita Mediafax si Showbiz. Pentru ca sint doua situri necesare, bine facute si pentru ca aia care le-au facut merita toata admiratia.

Nu reusesc sa scriu mai nimic pe-aici. Am doua articole incepute, unul sigur nu mai e de actualitate si al doilea se coace greu, ca e despre Prison Break si nu vreau sa fiu rau fara argumente. Si cum lista de argumente este enorma, intervine aceeasi lipsa de timp. Daca as fi blogoman, probabil ca as deschide o pagina separata numai cu aberatiile din Prison Break.

Spoturi mizerabile in cascada si un Ursus foarte istet, ala cu organizatorul de petreceri si cu Andrei Aradits la cadru si pe voice. Foarte foarte misto. M-am gindit repede la cele maximum maximorum zece beri pe care le beau intr-un an. In ordinea ponderii ar fi Guiness (din respect, self-respect, irlandofilie, blackbeerofilie etc.), Carlsberg (brand, apartenenta la clasa de mijloc) si Becks (bere buna si atit).

Nu e nimic din ce stiai pina acum. E pur si simplu un ceva ce te poate insoti o zi intreaga fara sa fie nici o clipa prea strident sau prea moale sau prea anapoda, in contradictie cu ceea ce esti in fiecare secunda. Are puls, stie sa danseze, e nervos uneori si de-a dreptul ghidus atunci cind are chef. Iti da brinci catre introspectie sau te indeamna sa te dai in stamba si parca in fiecare moment stie ce faci, astfel incit sa-ti para ca te cunoaste extrem de bine. Indiferent de ordinea pieselor. Cred ca e primul album / prima compilatie care nu tine cont de vreun trend sau de vreun stil anume. E pur si simplu incintator. Enjoy.

A se pleca tirziu, tirziu, cit mai tirziu. Iesit din Bucuresti pe la ora unu (01). Cite-un camion cuprins de mindria singuratatii lui de mamut pe strazile lui insusi, cite-un loganar (aceasta clasa atit de bine individualizata printre „partenerii de trafic”) care da flash-uri de la un kilometru jumate intrucit viteza, care-l ameteste doar pe el, ii da convingerea ferma ca oricum ii stai in cale. In rest, pustiul atit de reconfortant la gindul ca aia care au insistat sa plece in cursul dupa-amiezii au stat iar cu orele in coloane interminabile.

Surprinzator, dar la Doimai e inca liniste si atmosfera patriarhala de masat creierul. Cazari mai mult decit decente pina intr-o suta de lei pe noapte, camere curate, baie, bucatarie daca n-ai chef de terase ori daca regimul ti-o impune, curticica, umbra, liniste. Mai bubuie wooferii in drum spre si dinspre vama, dar cum vin, asa se duc.  Practic nu mi-a lipsit nimic si nici nudism nu fac.

Jandarmeria din Doimai salta punkeri la sectie pentru

„Different” is better than „better”.

Din pacate, multi dintre barbatii care cumpara sutiene femeilor din viata lor sint victimele frustrarii generate de faptul ca nu-si permit sa le ofere acestora un implant de silicoane.

Nu-i vazusem impreuna de ceva vreme. De fapt pe toti adunati nu-i vazusem de vreo trei ani. Cu cite unul ma mai intilnisem din intimplare, bucuros sa-l revad. Fruntasi ai fostilor taranisti tineri, dizolvati de Ciorbea dintr-o singura…privire. Fronda viguroasa a cu siguranta celei mai puternice miscari universitare politice din toata istoria post-decembrista. Ii cunoscusem regrupati in campania de la „locale”, sub aripa feminina incropita de „dom’ profesor” in speranta ca un set de sapte femei i-ar fi putut umaniza doctrina struto-camilista, „social-liberala”.

Parca sint mai grasi, mai bine imbracati, au fete intinse si