Posturi cu tagurile: "consumabile"

Din 30 Noiembrie, Cotidianul impacheteaza in fiecare vineri cite doua episoade din „Prison Break”. Cum ar veni, joaca sus. Cel putin asta ar fi intentia. Din punctul meu de vedere: 1. Brandul asta n-are absolut nici o legatura cu serialul in cauza. Nu sint nici macar tangentiale in ceea ce priveste publicurile carora se adreseaza. 2. Cine a avut de vazut PB la prima mina, publicul pina in 35, cu acces la internet si cunoscator al binefacerilor de tip file sharing, acum se uita cu spor la sezonul al treilea. Si asta la calitate HD. La fel ca primele doua sezoane, pe care pasionatii le-au colectionat deja si le-au si pus pe DVD. 3. Unul dintre cele mai proaste si mai neverosimile seriale ale tuturor timpurilor, dar cu un fir epic absolut remarcabil, urla nevoia de audienta a unui ziar ce se vrea inteligent si dedicat unui consumator de presa mai sofisticat „decit al celorlalti.” Ca sa zic asa, bafta. Vezi mai jos,

Ascult Deea. In fiecare seara din saptamina, request six to nine, si uneori in weekend, un fel de top, probabil air-play-ul saptaminii. Pentru ca ascult muzica electronica de cind eram mic si m-am bucurat devreme de intilniri mai mult sau mai putin astrale, psihedelice ori industriale cu Jean Michelle Jarre, Vangelis, Isao Tomita, Tangerine Dream, Kraftwerk and so on. Desigur, sunetul experimental a fost inlocuit de unul mai comercial, sample-ul s-a modificat, s-a perfectionat, in multe cazuri e banalizat de goana dupa hit, insa ramin un consumator fervet de sunet digital. Asta fara a ma desparti de multe alte genuri pe care nu le pot refuza niciodata.

Deea reuseste sa acopere admirabil nisa asta de FM, in ciuda unor heavy-rotations inerente pentru statiile comerciale. Problema ramine, insa, tot aceea umana.

Vorbeam mai devreme despre predecesorii muzicii electronice de astazi, practic cei care au creat cu zeci de ani in urma punctul de plecare pentru ceea ce astazi se numeste trance, house, techno, industrial, minimal si asa mai departe. Mai jos, citeva dedicatii pentru aceia care inca nu stiu ca CD-urile si computerele nu prea pot cinta asa, de capul lor. In categoria asta, in RO cred ca am putea vorbi despre Adrian Enescu si, cu siguranta, despre aranjamentele lui Mircea Florian, de pe „Tainicul Virtej”, cu un sunet mai mult decit avangardist pentru acea vreme, dar cu aplicatii mai degraba catre rock.

De la cei doi care este si dintre care unu’ e fratello, asa ca nu compteaza la traficul onest. Dupe cum urmeaza:

Cea mai misto campanie antifumat pe care am vazut-o pina acum si, cu siguranta, cea mai putin eficienta. In sensul ca e atit de inteligenta, incit fumatorii, oameni pe care te poti baza la greu, o vor considera atit de amuzanta, incit vor incepe sa aprecieze campaniile anti fumat. LA nivel de consum mediatic, desigur. Eu daca as fi luptator habotnic  si incrincenat impotriva consumului de tutun, as boicota-o. Pai nu tu un plamin gaurit, o tigara transformata in colesterol, un craniu fumind…? Ceva, acolo…

„In decorul minunat al Romei si in ipostaze ce amintesc de filmul lui Fellini, „La Dolce Vita„, Ramona Badescu a pozat pentru Tango – in Fontana di Trevi, purtind o rochie, realizata de creatoarea Cristina Nichita, ce respecta intocmai frumusetea celei pe care o avea Anita Ekberg in filmul original.”

Stiu, nu sint greseli fundamentale (cu rosu am adaugat eu, cu verde e de la ei) dar pe cuvint ca tradeaza un utilizator de limba romana chinuit si nesigur. Oricum, e bine ca doamna Nichita respecta frumusetea rochiei Anitei. Pe tanti asta care comunica public o cam doare-n topica. Am subliniat „filmul original” pentru ca nu stiu care ar fi cel „neoriginal” in contextul cu pricina. Din acelasi niuzletar am mai aflat ca starleta famelica a avut „primul raport fizic” la 21 de ani (hehehe…) si ca „am facut cerere sa-mi anuleze Vaticanul casatoria” (aiming high, as usual…).

Din aceeasi cutie cu expirate, Carmen Movileanu (o mai stiti pe shpikerita antedeluviana de la TVR?) se plinge ca o da lumea la o parte prin institutie fin’ca nu e „afiliata politic”. Hehehehe…mai nou asa se cheama refuzul unei pensionari decente? Slava cerului, in TVR sint o gramada de incremeniti care inca mai primesc timpi trindavi de antena. Unul in minus n-ar cintari nici cit o picatura de apa intr-un ocean. Printre atitea almasene si printre atitia bucurenci, totul ar fi identic.

Nu inteleg de ce o revista cu site arunca in mine cu un niuzletar facut in word, in care nimic nu e clickabil. E clar ca nu e generat automat. Asa ca refuz invitatia de la final („pentru informatii suplimentare va stau la dispozitie”) chiar daca ma gindesc s-o intreb pe tanti asta „PR & Marketing Manager” (sic!) ce mai gateste si ce rimel si-a mai cumparat. Si ma duc in site, unde o redescopar pe eterna Alice (care pe vremuri vitupera laliu si balciz, impreuna cu Simona Latrina, de dupa chelia nespalata a lui Gica Voicu in vechiul „National”) acum utilizatoare de retorica excesiv arhaica si studiat poetica. Deh, se transmite prin fluide inductie…

Ma invata cineva cum se suna la numarul cu 0801 al Millennium Bank astfel incit sa nu-ti mai zica in nici o retea ca nu functioneaza, e out of service etc.? Eu am incercat degeaba din Orange si RDS. Vreau sa-i sun sa-i intreb unde e vorba de(spre) iubire la ei in banca, ca sintem vecini si poate-mi refac si io viata.

Later: wow…dude…smart pipalz…la telverde se poate suna numai din reteaua romtelecom…

Gimnastica romaneasca stirneste invidii. M-am spart de ris. E francez, il cheam Remy Gaillard.

Vorba unui clasic in viata: sa mai laude si gura noastra cite ceva. O gura de aer prospat vine dinspre Coca Cola. Desigur, spotul nu este romanesc si, probabil, tineretul gramozor trendinist emo nu va pune botul la un agatau de tipul celui din spot. Cu toate astea, lucrarea mi se pare ingenioasa, foarte tinara si foarte cool, extrem de proaspata. Pentru cei care trateaza flirtul ca pe un sport nobil, care iti solicita inteligenta si spiritul creativ. Ca orice lucru bun, este foarte simplu si te face sa te intrebi de ce dracu’ de nu ti-a venit tie ideea asta. Are un aer de „British home made”, asa ca tare mi-e teama ca nu va stirni mari ecouri in rindurile unui public care agata de sute de ani cu palme pe cur si gesturi exhibitioniste. Spotul – mai jos.

Daca Doroftei se simtea slabit si isi pierduse imunitatea din cauza antrenamentelor si a efortului depus zilnic, noi, astia mai sedentari si iubitori de colesterol, ce sa mai zicem? Sint foarte curios daca Mosu’ se trata tot cu Actimel si cind i-a transformat Gatti ficatul in iaurt.

Am auzit pentru prima oara un hang in sala coloanelor din Parc Guell, Barcelona. Cel care il minuia mi-a spus ca este un instrument construit relativ recent, ca nu sint foarte multe imprastiate prin lume si ca este destul de greu sa-ti procuri unul. Sunetul mi se pare absolut incredibil, parca invers proportional cu (cel putin) aparenta usurinta de a cinta la el. Inteleg de aici ca rezervarile se fac la Berna si ca aceia care s-au inscris pe lista in septembrie anul asta, vor putea fi serviti abia in martie anul viitor. Hang nu se vinde online, trebuie sa mergi sa ti-l iei. Mi se pare o filosofie interesanta si potrivita unei asemenea minunatii. Dar vreau si eu unul!!! Tot pe blogul de mai sus si din blogroll puteti gasi clipuri si o multime de alte informatii.

28 octombrie: cam asa sta treaba…