Posturi cu tagurile: "consumabile"

Am un chef nebun de munca, de facut lucruri, de gustat fructe mari si zemoase care la inceput sint doar eternele citeva cuvinte scrise pe o bucata de hirtie. Am un galop fortos in calciie pentru ca stiu exact ce vreau sa fac si cum va arata la final. Sint mai sincer si mai direct decit e cazul si asta nu ma incomodeaza deloc. Inca nu visez job si slaiduri, ca atunci cind eram in Buftea, dar vad foarte clar incotro ma indrept, asa ca alerg intr-acolo. Daca vrei sa alergi cu mine, fa-o doar ca sa imi dai un punct de referinta mult in avans, pot sa trag si mai tare. Fara dungi trasate in praf. Alearga pe ceea ce ar fi fost culoarul meu daca am fi luat startul impreuna, voi avea grija sa nu-ti stau in cale, dar nu incerca sa-mi pui piedica. Nu te opri ca sa-ti legi, chipurile, sireturile atunci cind simti ca te ajung din urma mai curind decit, din ratiuni marunte, sperai ca o voi face.

Trei beri, trei consumatori, trei garduri. Doar el, pionul rosu, a patruns aproape toate tainele vietuirii.

„Mie nu-mi trebuie DVD-uri. Mie dati-mi o caseta cu un meci intreg, ca sa vad o repriza.”

4 o’clock shaorma eater

brush your teeth, no more morning killings!

drive safley! girls prefer you in one piece.

make love! it’s healthy!

don’t make love!… just kiddin’…

fresher than a squeezed orange

Mi-au lipsit efervescenta si diversitatea intimplarilor de-acolo, slalomul printre capcanele de urs in care puteai calca la tot pasul si transpiratia rece de dupa fiecare primejdie fentata. Mi-au lipsit si micile batalii din care mereu existau sanse egale sa ies fie victorios, fie cu botul plin de singe. Mi-a lipsit sursa inepuizabila de informatie si practica utila din toate punctele de vedere, dar si bucuria de a da altora ce invatasem pina atunci si ce invatam in fiecare zi. De la reguli de baza pina la tehinca supravietuirii ierarhice si functionale. Mi-e dor de platouri, de masinutele de golf, de pajistea de linga lac, de Malin si Malina, de Roxane si de surprizele lor stilistice, de Satul Francez si de Academia Carmen Caragiu.

In primele luni dupa plecare mi-au lipsit dureros Adrian Sirbu si cimpul energetic aproape tangibil ce-l inconjura. Si atunci cind era bine, si atunci cind eram „venit cu pluta”. Probabil ca tot pe aceeasi pluta m-am si carat de-acolo. Un an de zile ca sa-mi dau seama ca exista si alte medii in care poti pune la treaba ce stii sa faci si, mai ales, ce poti sa inveti repede sa faci. Ca mai exista oameni cu care vorbesti aceeasi limba si care iti semneaza verificarea tehnica a plutei de vreme ce e destul de solida, sta la suprafata si pina la primele fisuri merita sa-i pui si-o pinza cit de mica.

Prin bunavointa echipei Odyssey, avem varianta tradusa si subtitrata a filmuletului cu Locatelli. Sper ca e o traducere decenta si utila pentru voi, cei impatimiti ai traiului bun. Ca veni vorba: azi, miercuri, la Fratelli, se ia din nou Aperitivo. Nu e un eveniment privat si voi, cei trei-patru care ma cititi, sigur nu umblati in slapi nici macar pe caldurile-astea.

Sint narcisist. Psihologul imi sopteste in casca: „narcisic”. Sa stiti ca asa e corect, cum zice psihologu’. Sau, de fapt, incerc sa ma desconsider mai putin. Ma recitesc si uneori chiar imi place de mine. Abia azi am inteles de ce Chirila a avut o reactie copilareasca atunci cind ne-am intilnit la Aftershock. Nu, nu pentru asta. Cu siguranta pentru asta. Azi am recitit-o si nu mi-a parut rau pentru nici un cuvintel. Aud ca Tudor munceste, ca e preocupat. Nu-l citesc, dar il vad in topuri, semn ca exprima. La TV nu l-am mai vazut de citeva luni, semn ca e bine.

Leapsa de la Tiribonflax care va sa zica… Nu dau si primesc rar asa ceva, da’ Tiri merita, ca-i draguta :). Sapte piese care-mi crapa creieru’ ciclic si rotativ…

Cind nu fac nimic. De fapt nu. Cind ar trebui sa fac diverse chestii si pierd vremea. Stiti? Faza aia in care stii precis ca faci orice altceva decit ceea ce trebuie? Cind o freci pe toate timpeniile de saituri, frunzaresti aiurea, nu citesti nimic si dead-line-urile chicotesc mirsav, incolacite in temnita a carei usa ruginita sta sa cada? Ei bine, asta-mi suna in cap, indiferent de anotimp:

Oare de ce am instantaneu o parere proasta despre consumatorii de energizante in plina zi, indiferent de ora sau de activitatea individului in cauza? Mai mult, daca in cutie este orice alta zeama in afara de Red Bull, dispretul instantaneu este si mai profund. Daca prin preajma nu exista si vreun frigider, am de trei ori mai putin respect pentru consumator. Ma face sa cred ca-l bea cald sau la temperatura rucsacului din care l-a stors. E clar, fac parte din marea categorie de romani care dispretuiesc ceea ce nu pricep.

Melodia e dupa click, crocodilul e stricat la stomac.